Sub lupă, vederea la distanţă

Sunt atatea servicii de informatii, pe glob, care folosesc subiectii cu calitati paranormale dar care “merg pe varfuri' ca nu cumva sa se auda ca au apelat la astfel de practici a caror existenta nu este recunoscuta oficial de catre societate.

Insa, unii care au iesit din “sistem', incep sa organizeze cursuri legate de acest domeniu, bazandu-se pe experienta acumulata.

Fizicianul Dale Graff este unul dintre acestia. In principal, el s-a ocupat de studiul perceptiei extrasenzoriale pentru a intelege fenomenul vederii la distanta. El a fost fondatorul, iar fizicianul Russell Targ directorul Proiectului Stargate. In urma cercetarilor si experimentelor, ei au stabilit cateva criterii de baza ale functionarii vederii la distanta. Astfel, ei afirma ca acest fenomen este unul natural dar manifestat cu grad diferit de deschidere. Nu este dependent de timp si de spatiu. O foarte mare importanta o au motivatia si importanta acordate obiectivului propus. Desenele si schemele executate dupa cele vazute faciliteaza accesul la procesele inconstiente.

Este importanta notarea tuturor impresiilor dupa efectuarea experimentelor. Informatiile obtinute prin vederea la distanta contin informatii valabile, dar si erori care vor fi din ce in ce mai reduse prin practica experimentala. De obicei se doreste a se percepe un obiect ascuns, o scena care se deruleaza sau o cladire, fiind necesar a se cunoaste coordonatele geografice ale subiectului sau ale locului. Cei neexperimentati descriu, in general, infatisarea, forma si culoarea obiectului, in locul functiei lui sau a altor caracteristici analitice. Mai sunt prezente senzatii, sunete, mirosuri, campuri electrice sau magnetice asociate cu obiectul. Pot fi vizualizate anumite aspecte ascunse in mod normal privirii (de exemplu ce se ascunde sub un strat de vopsea?). Exista posibilitatea perceptiei atat prezente, cat si trecute si viitoare a obiectivului. La subiectii cu calitati marcante vizualizarea poate fi foarte precisa, plina de detalii. In cazul acestora se poate face foarte bine distinctia dintre semnalele psihice veritabile si propriile perturbari ale realitatii. Detaliile obiectelor pot fi percepute pana la dimensiunea milimetrilor. Precizia vizualizarii nu depinde de distanta dintre subiect si obiect. S-a constatat ca vederea la distanta este inhibata de faptul ca subiectul cunoaste dinainte obiectivele sau de lipsa de informare legata de succesul sau esecul incercarilor anterioare, de folosirea rationamentului, de distragerile vizuale, auditive. Numerele si manifestarile abstracte sunt mai greu de perceput in comparatie cu locurile sau obiectele. Acelasi obiect vizualizat de subiecti diferiti este descris in mod diferit.

Dalle Graff, in volumul sau “Tracks in the psychic wilderness', afirma ca pentru a demara explorarea capacitatilor de vedere la distanta este necesar sa se tina cont de mai multe aspecte, si anume: predispunerea la acceptarea existentei fenomenelor Psi si asocierea in experimentari cu persoane ce au aceleasi convingeri. Motivatia si entuziasmul trebuie sa fie la cote inalte. Sa se stabileasca obiective specifice. Sa se creeze strategii pentru atingerea scopurilor la care se va ajunge printr-o putere mare de concentrare, dar si de liniste interioara. Este necesar un caiet unde se vor nota rezultatele fiecarei incercari. Mai mult, sunt necesare metode de inregistrare si evaluare a rezultatelor. Practica si perseverenta sunt necesare in obtinerea rezultatelor notabile.

Russell Targ, in volumul sau “Miracles of mind' aparut la New York in 1998, face recomandari celor care se ocupa cu urmarirea experimentelor de acest tip. El spune ca acestia trebuie sa acorde mare atentie subiectului cu care vor lucra, sa tina seama de puterea lui mentala din timpul desfasurarii experimentului. Dupa fiecare incercare trebuie sa informeze subiectul in legatura cu obiectul dat spre perceptie. Trebuie sa manifeste incredere creand un climat destins, dand informatii corecte, fara a-l conduce pe piste false. Relatiile dintre subiect si observator nu sunt ca intre sef si subaltern, ci de egalitate. Seriozitatea manifestata in abordarea fiecarei incercari ii motiveaza pe cei doi. Obiectele alese trebuie sa fie atractive fizic si emotional. Ele trebuie sa fie diferentiate pentru a evita posibilele confuzii din partea subiectului. Obiectele nu trebuie sa fie prea complicate, ample. Trebuie, la inceput sa existe un timp de acomodare si apoi un timp pentru desfasurarea experimentului cuprins intre 10 si 30 de minute. O experimentare dusa la bun sfarsit o data pe saptamana este mai indicata decat efectuarea cate uneia pe zi. Asa-zisul zgomot mental, cel care tulbura perceptia mentala, poate fi recunoscut sau descoperit, deosebit de informatiile reale numai cu ajutorul practicii indelungate.

In cartea sa Targ da amanunte legate de modul de aplicare a vederii la distanta pentru a creste calitatea subiectului in reusita fenomenului. In primul rand sunt necesare doua persoane, un subiect si un experimentator, care-si pot schimba rolurile. Experimentatorul alege obiectul pe care il va ascunde. Va fi un obiect placut ce nu provoaca teama sau dezgust, cu parti ce pot fi descrise si de dimensiuni medii. Subiectul trebuie sa scrie in caietul de observatii personale: data, obiectivul si afirmatia ca va fi in stare sa duca la bun sfarsit experimentul, apreciere ce-i va fi de folos in randamentul ridicat al experimentului. Intr-o lumina difuza, instalat comod, experimentatorul apreciaza faptul ca “este un obiect de descris'. Cu ochii inchisi, relaxat, dupa cateva minute, subiectul va povesti imaginile venite in minte. Acestea pot fi schitate, iar impresiile notate. Dupa fiecare noua imagine aparuta se face o pauza si se respira adanc. Totul dureaza 10-15 minute. Experimentatorul, la aprecierile facute de subiect in legatura cu obiectul, il va ajuta cu intrebari de genul cu ce seamana obiectul, de ce seamana cu acel ceva... Raspunsurile vor fi libere si fluente fara a le analiza. Se va acorda atentie imaginilor noi si surprinzatoare, neobisnuite repertoriului propriu de imagini mentale obisnuite. Detaliile imaginilor vor fi analizate si dupa prezentarea de catre experimentator a obiectului.

Subiectul poate incerca sa descrie si locuri geografice. Experimentatorul va localiza in secret sase locuri aflate in apropiere de locul unde se desfasoara experimentul. Nu vor fi locuri familiare, ci vor fi cat mai diferite. Dintre ele se alege unul la intamplare. La o ora convenita, la locul stabilit de experimentator, timp de 15 minute acesta va observa locul fara a emite comentarii mentale. La momentul inceperii experimentului, subiectul va trebui sa lase ca in constiinta lui sa apara gradual fragmente de informatii si nu sa incerce sa vada intregul loc dintr-odata. Intai vor aparea imagini foarte generale care vor crea o prima senzatie a locului respectiv si apoi vor aparea si detaliile.

Asadar, sa facem ochii mari si sa invatam sa putem vedea cu ei inchisi!