10 iulie 1989

Primirile la Cabinetul 2 au început la ora 9:25 şi s-au încheiat la 19:05.

Primirile la Cabinetul 2 au început la ora 9:25 şi s-au încheiat la 19:05.

Întâi a venit şeful Protocolului, Vasile Nicolcioiu. Pentru două minute a fost chemat la Elena Ceauşescu un anume N. Apetrei (11:04-11:06). După o întrevedere ceva mai lungă cu secretarul CC cu pro­paganda, Constantin Olteanu, tot două minute a fost reţinut un al doilea Apetrei (11:35-11:37). Din notaţia "Ed. Apetrei" îl deducem pe specialistul în cardiologie Edmond Apetrei, unul dintre medicii curanţi ai lui Ceauşescu.

Ce voia Elena Ceauşescu să afle, între patru ochi, de la reputatul cardiolog? Contactat telefonic, profesorul Apetrei şi-a reînnoit refuzul de a vorbi despre bolile lui Ceauşescu. Deşi evoluţia şi simptomatica lor sunt acum mai curând date de domeniul istoriei decât al deontologiei medicale. Din declaraţia cardiologului reiese şi că istoricii nu vor intra niciodată în posesia dosarelor me­dicale ale soţilor Ceauşescu, pentru că n-au existat. Amândoi in­ter­zi­seseră categoric consemnarea anamnezelor de către medicii lor curanţi.    
Luni, 10 iulie 1989, la Cabinetul 2 au fost şi Poliana Cristescu, Silviu Cur­ticeanu, Constantin Dăscălescu, Va­sile Bărbulescu şi Gheorghe Oprea.

S-a ţinut şi o şedinţă de lucru cu Ni­colae Ceauşescu, la "săliţă" (17:32-17:50), pe tema pregătirii Plenarei Consiliului Naţional al Oamenilor Muncii. Nu se-ntâlniseră degeaba cu Gorbaciov! Cum revenirea la leni­nism - pe  care-o propovăduiau pro­pa­gandiştii sovietici - însemna o res­tauraţie a "democraţiei sovie­te­lor", Ceauşescu voia, probabil, să-şi impresioneze "rivalul". Căci consiliile oamenilor muncii din România erau teoretizate în manieră ase­mă­nă­toare sovietelor leniniste. Prezentate însă, desigur, ca "rod" al creaţiei sale şi funcţionând pe principiul "centralismului democratic". Adică, le "propusese" Ceauşescu şi-l apro­ba­seră ceilalţi. La judeţe s-a calculat apoi numărul membrilor din fiecare COM de întreprindere şi instituţie şi componenţa lor.

Odată încheiate acele operaţii, fiecare COM a fost aprobat (unanim) în adunarea generală a oamenilor muncii. Se întrunea şi "dezbătea" apoi după programul "de sus". "Garantul" acelei originale "de­mo­cra­ţii" era - cum altfel?! - tot Ceauşescu.