Prima parte a zilei a fost concentrată pe întâlnirea pe care a avut-o Elena Ceauşescu cu Hans Joachim Bohme, ministrul Învăţământului Superior şi de Specialitate din RDG, între orele 10:00 şi 10:45. În vederea pregătirii acesteia, a convorbit, probabil, cu secretarul CC pe relaţii internaţionale Ion Stoian (orele 9:25-9:36) şi cu şeful protocolului, Vasile Nicolcioiu (orele 9:40-9:47).
Greu de interpretat este prezenţa lui Nicu Ceauşescu la respectiva întâlnire. În agenda şefului de cabinet, prezenţa fiului mai mic în biroul mamei a fost înregistrată între orele 9:50-11:10. Să fi fost reţinut în calitate de prim-secretar al judeţului Sibiu, judeţ unde funcţionau şcoli în limba germană? Într-o asemenea calitate, Nicu Ceauşescu ar fi putut să-şi sprijine mama - diriguitoarea, printre altele, a învăţământului, ştiinţei şi culturii din România - vorbind despre politica ("justă") a PCR în asigurarea învăţământului şi manifestărilor culturale în limba maternă a populaţiei de etnie germană. Ori poate se tatonau reacţiile celorlalţi lideri ai lagărului socialist în eventualitatea succesiunii lui Nicu prin asemenea participări la întâlniri protocolare?
O lungă întrevedere a avut Elena Ceauşescu apoi cu Emil Bobu (orele 11:20-13:10).
După-amiaza, pentru scurte informări şi indicaţii, l-a primit pe Silviu Curticeanu (orele 16:10-16:18). Ultimul punct din programul zilei a fost şedinţa de lucru, la săliţă, cu Emil Bobu şi Constantin Radu (orele 17:00-19:30).
Doar vineri, 13 octombrie 1989, Elena Ceauşescu a colaborat direct cu Emil Bobu pe parcursul a 3 ore şi 20 de minute. Cum rezista Bobu? Dumitru Popescu l-a descris ca fiind modelul funcţionarului cu personalitatea anihilată. Cei care l-au cunoscut în calitate de şef ar spune că dimpotrivă. Servilul Bobu în faţa soţilor Ceauşescu era simultan zbir de temut în relaţia cu subordonaţii săi direcţi. De aceea l-au şi preţuit o vreme atât de lungă amândoi Ceauşeştii.