Marţi, 14 noiembrie 1989, primul vizitator al Cabinetului 2 a fost Emil Bobu (orele 9:05 - 9:20), urmat de Constantin Olteanu (orele 9:35 - 9:48). La o oră şi jumătate după vizita celor doi a sosit Poliana Cristescu (orele 11:25 - 11:55). Pentru câteva minute a fost chemat Silviu Curticeau. După care a avut o întrevedere cu Iulian Vlad (orele 11:55 - 12:15). Să fi dorit de la şeful Securităţii măsuri ori informaţii mai speciale decât Cabinetul 1?
Asupra relaţiilor dintre Cabinetele 1 şi 2 s-au făcut multe speculaţii. Colonelul Dumitru Burlan din Direcţia a V-a a declarat că din dispoziţia Elenei Ceauşescu fusese introdusă tehnică de ascultare în cabinetul şefului statului. Sub pretext că-l supraveghează ca bolnav, ea asculta, din birou, convorbirile lui. Consultat asupra veridicităţii informaţiei, fostul secretar al CC Ion Coman mi-a declarat că a avut impresia în mai multe rânduri că Elena Ceauşescu nu apărea întâmplător în biroul soţului ei. I se întâmplase şi lui să fie confruntat cu situaţii în care pe parcursul unei discuţii mai deosebite cu Ceauşescu, în cabinet să dea buzna Tovarăşa. Ce faceţi voi aici? - era întrebarea ei. I se răspundea, evident, de interlocutorul lui Ceauşescu, comunicându-i-se şi soluţia la care se convenise deja. Ca şi cum tocmai de aceea venise, Elena Ceauşescu emitea altă opinie. Cu care soţul ei se declara imediat de acord, "uitând" că altfel decisese cu numai câteva minute înainte. Silviu Curticeanu a relatat, de altfel, în memoriile sale că atunci când primul secretar de Sibiu Nicu Ceauşescu, voia să obţină o aprobare mai deosebită de la secretarul general, asupra căreia era convins că Tovarăşa-mamă ar fi avut altă părere, se prezenta de dimineaţă la Cabinetul 1. Înainte ca ea să fi ajuns la birou.
Şedinţa de lucru, la săliţă, cu Nicolae Ceauşescu a fost scurtă (orele 12:20-12:50).
Flancată de Bobu şi Curticeanu, Elena Ceauşescu a petrecut însă toată după-amiaza (orele 16:20 - 18:15) într-o altă şedinţă.