8 iunie 1989

Cel mai interesant punct din agenda zilei de joi, 8 iunie, i-ar părea cititorului de azi şedinţa de lucru la "săliţă" cu Nicolae Ceauşescu pe tema "Capacităţi de producţie care nu pot fi folosite în 1990" ţinută între orele 12:00-12:25.

Să fi ajuns Ceauşescu la concluzia că anumite întreprinderi au o eficienţă economică atât de scăzută, încât trebuie scoase (pentru o vreme, poate) din uz? Ori că sunt atât de energofage, încât periclitează sistemul energetic? Despre asemenea teme nu s-a găsit încă nimeni să-şi amintească public, nomenclatura 2 (demnitarii din economie) fiind de altfel privilegiată comparativ cu nomenclatura 1 (demnitarii politici) în a-şi "dovedi" anti-ceauşismul de după moartea celor doi.

Altfel, primirile la Cabinetul 2 au început la ora 9;50 cu şeful Direcţiei a V-a, generalul Marin Neagoe. Cunoştinţă veche, din vremea când ea era "tovarăşa Lenuţa, soţie a tovarăşului Ceauşescu". De patru ori a fost chemat Silviu Curticeanu, şeful Cancelariei CC. În rest, Constantin Radu, Gheorghe Pană, Constantin Olteanu, N. Vlădescu.

Şi nu fără legătură cu interesanta şedinţă va fi fost chemat şi Radu Bălan, cu care-a convorbit mai mult de un ceas (15:50-17:00). Bălan era atunci preşedintele Consiliului de Stat al Planificării, organism creat de Lenin pentru coordonarea economiei etatizate. Prin funcţia ce-o avea, era - după cum a scris Silviu Curticeanu - "ciuca bătăilor" în relaţiile cu şi dintre Nicolae şi Elena Ceauşescu.   

Născut în 1936, într-un sat din Ialomiţa, începuse să lucreze la Caransebeş: vagonetar, ajutor de miner, miner, artificier şi în cele din urmă, ca maxim al calificării profesionale, maistru minier. În paralel, "activase" politic - de la secretar UTM la întreprinderea carboniferă unde era angajat ca lider al tineretului pe oraşul Caransebeş. Îşi ridicase cores­punzător şi  "nivelul" politic prin şcoli de partid, fiind în 1989 doctorand la Academia "Ştefan Gheorghiu".

Începând din 1963, Bălan a fost lider regional: prim-secretar UTM al Regiunii Banat, de unde a trecut în funcţii de secretar judeţean de partid. La 41 de ani a fost numit prim-secretar al judeţului Timiş (1977-1981), apoi al judeţului Hunedoara (1981-1985). De acolo fusese promovat preşedinte al CSP. După bătăile de cap ale unei asemenea funcţii, în noiembrie 1989 a fost fericit că l-au trimis iarăşi prim-secretar la Timişoara.
La finele anului îşi va fi amintit şi el vorba unui anonim înţelept: ai grijă ce-ţi doreşti, să nu cumva să ţi se şi împlinească!