Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pentru funcţionarii de la Cabinetele 1 şi 2 a început o mult
aşteptată săptămână de relaxare – la 12:10 au plecat la Sinaia
Tovarăşul şi Tovarăşa. Vor sta la munte până joi, 16 februarie,
după care încă două zile la Snagov.
Fix la 10:00 a intrat în biroul Elenei Ceauşescu fosta ei noră, Poliana Cristescu, pentru jumătate de ceas, "la cafea". După care a primit-o zece minute pe Maria Flucsă (11:00-11:10). Inginera chimistă – se vede că Elena Ceauşescu îi prefera din "pătura intelectualilor" pe chimişti! – era atunci ministru al Industriei Uşoare. Părea de mirare cum o femeie frumoasă ca ea făcuse carieră. Se zvonea că avusese "protecţia" lui Ion Dincă. Deşi, în alegerea cadrelor după indicaţiile Tovarăşei, tocmai insinuarea acelui gen de protecţie ar fi dus la "debarcare".
Nu avem nici un indiciu să ne imaginăm că plecarea lor la munte pentru câteva zile fusese deosebită de iernile trecute. În anotimpul rece, dacă nu amândoi, cel puţin Nicolae Ceauşescu petrecea sfârşitul de săptămână la munte, la vânătoare. Numeau aceasta "activitate sportivă". Din informaţiile oferite ulterior de oameni din personalul administrativ al reşedinţelor lui Ceauşescu reies multe detalii surprinzătoare din cotidianul lor.
Astfel, înaintea călătoriilor în ţară sau în străinătate, îşi alegeau garderoba ce-i însoţea. Aveau o încăpere plină cu dulapuri zidite în perete (nu utiliza nimeni pe-atunci în România termenul dressing). În stânga hainele lui, în dreapta garderoba ei. După spusele menajerei Suzana Andreiaş, avea în dulapuri vreo 700 de umeraşe. Îşi păstra şi lucrurile preferate din tinereţe. Chiar costumul de fată din Petreşti-Dâmboviţa. Pe interiorul fotei, consăteana care i-l făcuse îi cususe numele, Elena Petrescu, să n-o încurce cu fotele celorlalte fete din sat pentru care lucra.
În seara premergătoare, soţii Ceauşescu îşi sortau singuri ţinutele pentru fiecare zi şi eveniment prevăzute în deplasare. Mergeau cu meticulozitatea până la a-şi scoate din dulapuri şi sertare ciorapii, lenjeria şi accesoriile vestimentare. După care personalul le împacheta.
Pentru munte aveau haine sport. Avea şi ea haine de vânătoare, cu pantaloni bufanţi şi ghete. Nu trăsese însă vreodată cu puşca. Ciudăţenia absolută era însă activitatea ei cotidiană de sfârşit al zilei. Tovarăşa – slobodă la gură în a-l face prost şi tâmpit pe oricare demni-tar – îşi spăla singură, în baie, obiectele de lenjerie intimă. Abia după aceea erau trimise şi la spălătorie.
