Agenda Elenei Ceauşescu: 9 februarie 1989

Zi de joi, aproape la fel de obositoare ca şi cea de ieri la Cabinetul 2. Ieri au fost două şedinţe însă, azi una singură.

Între 9:55 şi 18:15 au fost chemaţi, pe rând, în biroul ei, Radu Bălan, Barbu Petrescu, Emil Bobu, Constantin Olteanu, Silviu Curticeanu (de două ori), Ilie Văduva, Ion Dincă, Ioan Totu şi Vasile Bărbulescu.

Şedinţele prezidate de Nicolae Ceauşescu pe teme financiare se ţineau lanţ în ultima perioadă. Între 10:05 şi 10:20 s-a dezbătut "vămuirea pe februarie". Ieri după-amiază fusese altă "şedinţă de lucru" – preţurile în lei şi valută a unor produse. Legate toate, desi­gur, de achitarea datoriei externe.

În acestea şi-au consumat mulţi nervii şi energia. Avem însă o sin­gu­ră relatare – a şefului Cancela­riei Sil­viu Curticeanu (căci finanţiştii ca­re-au făcut ulterior cariere po­litice de succes "nu-şi mai amin­tesc").

În "Mărturia unei is­to­rii trăite" (Albatros, 2000), acesta po­vesteşte: "La început ne­du­me­rirea şi apoi supărarea erau deter­mi­nate de faptul că datoria externă, deşi îngheţată prin necontractarea unor noi credite, se schimba de la lună la lună, datorită fluctuaţiilor cursului valutar; Ceauşescu nu putea sau nu voia să înţeleagă acest lucru şi îi acuza pe cei din dome­niul bancar-financiar de fals, iar pe mine mă obliga să-i scot mate­rialele anterioare care, bineînţeles, cuprindeau alte cifre, în raport cu structura în valută a datoriei externe şi de fluctuaţiile cursului valutar; am încercat de multe ori în linişte, cu documen­tare serios întocmite, să-i explic mo­tivele diferenţelor de la o pe­rioa­dă la alta, dar totul a fost în za­dar, ale­gându-mă, în cele din urmă, cu pier­derea încrederii în mine. A mers atât de departe cu neîncre­de­rea, încât a ajuns, ca un funcţionar de ţară, să semneze personal pentru ne­-s­chimbare fiecare pagină a materialelor ce i se prezentau în legătură cu plata datoriei externe.

Greul, de fapt, l-au dus ministerele economice, unităţile lor şi Banca de profil, pentru că Ministerul Finanţelor cu Stolojan în frunte, prezent şi el la şedinţele de analiză, era mai mult un organ de constatare, de evidenţă a datoriei, cu rol minor în efortul general de creştere şi vindere a producţiei de export şi de încasare a sumelor în valută cuvenite" (p. 185).