Scrieri despre români

Un peregrin balcanic, ce s-a îm­bogăţit în prima jumătate a se­co­lului trecut pe meleagurile ro­mâ­neşti, pe numele său Evan­ghelie Zappa, venind din Sud către acest pământ al făgăduin­ţei, şi-a măr­tu­risit nişte gânduri surprin­zător de sincere într-o carte apă­rută la 1847, în traducere româ­nească, la tipografia Iosef Kopai­ning.

Din câte se înţelege, pe autor îl leagă recunoştinţa faţă de tărâ­murile de adopţiune, îndeosebi de oame­nii de prin partea locului stră­duindu-se să dovedească rea­lele calităţi ale acestei popu­la­ţii blajine şi foarte primitoare. El fu­sese, cândva în tinereţe, ostaş sau mercenar, de altfel locuitorii îi spu­neau căpitanul, "şi luase la în­ce­put în arendă terenuri, şi, folo­sind mâna de lucru a băştinaşilor, şi-a agonisit în decursul timpului o ave­re impresionantă. Zappa a dez­văluit întregul me­ca­nism al exploatării şi poverilor ce apăsau pe români în acele vremuri.

El ţine de rău pe oricine nu re­cu­noaşte nesfârşita bunătate, faţă de toţi, a românului care iartă...". El arată contrastul existent între aceşti ţărani de omenie şi alţi oameni de aiurea, care i-au făcut, altădată şi în alte locuri, mult rău, atât lui cât şi alor săi. Evanghelie Zappa aduce "drepte laude des­pre naţia română", arătând faţă de ei "prinosuri de recunoştinţă ce-i e dator". Spre a contracara pe ma­joritatea profitorilor străini care încercau să-i ponegrească pe cei de pe urma cărora se căpă­tuiau, sugându-le vlaga şi mai ales dispreţuindu-i, Evanghelie Zappa scrie: "Aceşti români, când îi va judeca cineva fără patimă, cu bună cunoştinţă şi fără părtenire îi va găsi mult mai buni decât mai multe alte naţii şi având şi talente pentru care li se cuvine dragoste şi recunoştinţă"...

"În inimile românilor vedem înrădăcinată depărtarea de orice prigonire, ospitalitatea, îndurarea şi, mai presus de toate, ura către vărsarea de sânge."

Autorul continuă: "O, cât de vrednici de respectat şi de iubit sunt aceşti români, domnilor, şi cât îi suntem datori noi, străinii care locuim aici", şi, adaugă Zappa, adresându-se aceloraşi străini nemulţumiţi: "Mai ales voi câţi aţi venit din acest neam sau din altele în circumstanţe mai prielnice, ori având măcar acel guvern asigurat în forme statornice de care se bucură românii de vreo cincisprezece ani încoace!".

Prin urmare, avem de-a face cu o mărturisire dechisă, cu o observare cinstită a realităţii celor care, folosind bunătatea şi ospitalitatea românească din toate timpurile, nu numai că au venit să-l ex­ploa­teze pe ţăran, ci s-au încu­me­tat cu totul nepermis să-l jig­neas­că şi să nu-i recunoască adevă­ratele lui trăsături, după ce că pe atâţia îi ţinuse în spinare şi-i um­pluse de bani...
Eugen Teodoru - Săptămâna culturală a Capitalei, nr. 19/1989