Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un peregrin balcanic, ce s-a îmbogăţit în prima jumătate a secolului trecut pe meleagurile româneşti, pe numele său Evanghelie Zappa, venind din Sud către acest pământ al făgăduinţei, şi-a mărturisit nişte gânduri surprinzător de sincere într-o carte apărută la 1847, în traducere românească, la tipografia Iosef Kopaining.
Din câte se înţelege, pe autor îl leagă recunoştinţa faţă de tărâmurile de adopţiune, îndeosebi de oamenii de prin partea locului străduindu-se să dovedească realele calităţi ale acestei populaţii blajine şi foarte primitoare. El fusese, cândva în tinereţe, ostaş sau mercenar, de altfel locuitorii îi spuneau căpitanul, "şi luase la început în arendă terenuri, şi, folosind mâna de lucru a băştinaşilor, şi-a agonisit în decursul timpului o avere impresionantă. Zappa a dezvăluit întregul mecanism al exploatării şi poverilor ce apăsau pe români în acele vremuri.
El ţine de rău pe oricine nu recunoaşte nesfârşita bunătate, faţă de toţi, a românului care iartă...". El arată contrastul existent între aceşti ţărani de omenie şi alţi oameni de aiurea, care i-au făcut, altădată şi în alte locuri, mult rău, atât lui cât şi alor săi. Evanghelie Zappa aduce "drepte laude despre naţia română", arătând faţă de ei "prinosuri de recunoştinţă ce-i e dator". Spre a contracara pe majoritatea profitorilor străini care încercau să-i ponegrească pe cei de pe urma cărora se căpătuiau, sugându-le vlaga şi mai ales dispreţuindu-i, Evanghelie Zappa scrie: "Aceşti români, când îi va judeca cineva fără patimă, cu bună cunoştinţă şi fără părtenire îi va găsi mult mai buni decât mai multe alte naţii şi având şi talente pentru care li se cuvine dragoste şi recunoştinţă"...
"În inimile românilor vedem înrădăcinată depărtarea de orice prigonire, ospitalitatea, îndurarea şi, mai presus de toate, ura către vărsarea de sânge."
Autorul continuă: "O, cât de vrednici de respectat şi de iubit sunt aceşti români, domnilor, şi cât îi suntem datori noi, străinii care locuim aici", şi, adaugă Zappa, adresându-se aceloraşi străini nemulţumiţi: "Mai ales voi câţi aţi venit din acest neam sau din altele în circumstanţe mai prielnice, ori având măcar acel guvern asigurat în forme statornice de care se bucură românii de vreo cincisprezece ani încoace!".
Prin urmare, avem de-a face cu o mărturisire dechisă, cu o observare cinstită a realităţii celor care, folosind bunătatea şi ospitalitatea românească din toate timpurile, nu numai că au venit să-l exploateze pe ţăran, ci s-au încumetat cu totul nepermis să-l jignească şi să nu-i recunoască adevăratele lui trăsături, după ce că pe atâţia îi ţinuse în spinare şi-i umpluse de bani...
Eugen Teodoru - Săptămâna culturală a Capitalei, nr. 19/1989
