Noua politică militară maghiară, în ton cu transformările din Est

Liderii maghiari nu şi-au ascuns entuziasmul faţă de posibilitatea unei retrageri totale a trupelor sovietice din Ungaria, deşi această atitudine este dublată de declaraţii cum că o retragere completă ar trebui amânată până după discuţii serioase privind reducerea atât în Est cât şi în Vest a armelor convenţionale. Dar au declarat clar că nu văd de ce ar fi nevoie de prezenţa militară sovietică pentru a proteja Ungaria.

În septembrie 1988, Csaba Tabajdi, şef al departamentului de afaceri externe din cadrul PSMM, a spus că "prezenţa trupelor sovietice nu este o condiţie fundamentală a securităţii noastre interne sau externe". În comentariile sale recente cu privire la propunerile PSMM de înfiinţare a unei zone de securitate regionale, Nemeth a fost de acord că toate forţele sovietice ar putea pleca, dar numai după ce "un echilibru al forţelor armate convenţionale europene" va fi fost realizat, şi că nu se aşteaptă la un astfel de echilibru decât peste câţiva ani.

În proiectul PSMM se declară că "trupele maghiare nu vor călca pe pământ străin fără aprobarea Adunării Naţionale". Acest fapt aşează Ungaria alături de România şi anulează responsabilităţile Ungariei legate de "Statutul Forţelor Armate Unite (ale Pactului de la Varşovia) şi Organul lor de comandă în timp de război" (anul 1980). Această înţelegere, care încă este secretă, permite Statului Major Sovietic să preia controlul forţelor naţionale ale aliaţilor săi pe timp de criză - şi le permite sovieticilor să decidă când are loc o astfel de criză.

Conducătorul român, Nicolae Ceauşescu, a refuzat să semneze această înţelegere şi s-a retras, poate şi pentru că România are doar o importanţă strategică marginală pentru URSS - şi nu găzduieşte trupe sovietice.

Planul PSMM pentru securitate în zonă este sigur că va fi adoptat de către guvernul maghiar şi a fost bine primit la Moscova, cel puţin la început. Televiziunea sovietică a lăudat iniţiativa drept un pas pozitiv în crearea "casei comune europene". Fapt şi mai semnificativ, Marshal Sergei Akhromeiev, fostul şef al Marelui Stat Major, actualmente consilier militar al lui Gorbaciov, a descris propunerile ca pe o treabă internă a Ungariei, fără legătură cu Pactul de la Varşovia. Văzut ca un pas în reorientarea politicii militare maghiare, propunerea are totuşi mai multe implicaţii pentru viitorul rol al Ungariei în Pactul de la Varşovia decât admite Akhromeiev.

Este puţin probabil ca Ungaria să se fi simţit vreodată confortabil cu ideea că politica sa de apărare ar trebui să se bazeze pe NATO sau pe Pactul de la Varşovia şi că forţele sale armate ar trebui dotate, instruite şi folosite precum cele ale unui aliat. Acest rol devine tot mai nepotrivit în contextul presiunii problemelor economice, al învechirii echipamentelor sale militare şi al dramaticelor schimbări politice care se profilează la orizont.

Schimbarea rapidă a poziţiei internaţionale a Ungariei sugerează că ţara are nevoie de o nouă politică militară, una care să ţină cont mai mult de interesele naţionale şi una care să garanteze că forţele armate protejează ţara şi nu un partid conducător. Unii dintre paşii în această direcţie, precum recenta decizie de a omite declaraţiile de loialitate la adresa partidului şi referirea la "neînvinsele idealuri ale socialismului" din jurământul noilor ofiţeri, par a avea valoare simbolică. Majoritatea observatorilor, însă, sunt convinşi de faptul că în spatele acestor simboluri se află destulă substanţă, că forţele maghiare armate nu vor încerca să se amestece în politica internă.

Reformatorii comunişti maghiari s-au situat în fruntea celor care au cerut ca Pactul de la Varşovia să facă o declaraţie formală prin care se angajează că nu va interveni militar în treburile interne ale membrilor săi.

Iniţiativa PSMM are legătură, mai degrabă, cu interesele Ungariei decât cu cele ale Pactului de la Varşovia în ansamblul lui. În numeroasele clauze subsidiare ataşate acestei propuneri, iniţiativele legate de mediu, cele economice, ştiinţifice, culturale şi politice sunt în competiţie cu cele militare. Propunerea de a înfiinţa o zonă de securitate pare să aibă ca scop portretizarea Ungariei ca un bun vecin care doreşte să joace un rol constructiv în treburile regionale şi implică ideea că Ungaria ar avea mai mult de câştigat sau de pierdut în acest cadru regional decât ca simplu pion pe tabla de şah Est-Vest.
Douglas Clarke

• Radio Europa Liberă (Munchen) - Raport al secţiei de cercetare, condusă de dr. M. Shafir. Document din "Arhiva 1989", Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca

• Traducere din limba engleză de Eliza DUMITRESCU