Pare ciudat, dar în Moldova Sovietică nişte directori de fabrici au organizat, ieri, o grevă. Ei îi îndeamnă pe muncitorii lor să facă în curând şi alte greve. Iar secretarii de partid ai fabricilor respective încurajează la rândul lor grevele. Organizatorii grevelor şi participanţii la ele sunt personalul de naţionalitate sau de limbă rusă. Ei protestează contra proiectelor de lege care prevăd proclamarea limbii materne a moldovenilor drept limba de stat a republicii şi revenirea la grafia latină. Greva de ieri a durat două ore şi a avut un caracter de avertizare. O nouă grevă de avertizare a fost anunţată pentru zilele ce vin; aceasta va dura o zi întreagă. Organizatorii au mai ameninţat cu greve de mare amploare în cazul în care Sovietul Suprem al republicii nu ar da curs protestului lor în chestiunea limbii de stat.
Grevele au loc la fabrici ai căror conducători şi forţa de muncă sunt în mare majoritate de naţionalitate rusă, aduşi în ultimi ani în Moldova dintre Prut şi Nistru. Aceste fabrici sunt mari întreprinderi de subordonare unională, adică subordonate direct ministerelor de la Moscova, iar nu guvernului Republicii Moldoveneşti. Conducerea acestor întreprinderi încearcă acum să-i ridice pe muncitorii ruşi împotriva moldovenilor, băştinaşi ai republicii. Aparatului birocratic imigrat în Moldova nu-i convine actul de dreptate istorică şi naţională care va repune limba maternă a moldovenilor în drepturile ei fireşti. Într-adevăr, noua situaţie îi va obliga pe deţinătorii fotoliilor să înveţe limba poporului băştinaş şi majoritar sau să renunţe la privilegiile lor şi să plece acasă.
Aşa se face că după atâta amar de ani, conducătorii acestor întreprinderi îşi descoperă dintr-o dată interese comune cu alte muncitorilor lor, la care până azi nu prea fuseseră văzuţi să-şi plece urechea. Iar această cauză comună, aparatul birocratic o descoperă pe tărâmul naţional. Muncitorii de naţionalitate sau de limbă rusă sunt deci chemaţi să se alăture conducătorilor şi să opună rezistenţă revendicărilor naţionale ale moldovenilor. Un caz clasic de dezbinare a muncitorimii, a societăţii în general, după criteriul naţional şi de aţâţare a vrajbei, între grupuri etnice, în interesul egoist al unei pături sociale privilegiate.
În ziua de 29 august urmează să se întrunească Sovietul Suprem al Republicii Moldoveneşti pentru a lua în discuţie proiectele de legi cu privire la limba de stat a republicii. Proiectele sunt favorabile moldovenilor. De aceea, iniţiatorii protestului încearcă aum să blocheze cursul normal al producerii legislative. Săptămâna trecută a avut loc la Tighina o consfătuire de organizare a mişcării de protest. Au participat la această consfătuire directori, ingineri şefi, şefi sindicali, şi secretari de partid ai unor întreprinderi din Chişinău, Tighina, Tiraspol şi Ribnitza. Toţi oameni de naţionalitate sau limbă rusă. Conducătorii de întreprinderi au hotărât să formeze o organizaţie numită "Uniunea Consiliilor Oamenilor Muncii din Moldova"; se vede deci despre ce fel de oameni ai muncii este vorba. Scopul declarat al organizaţiei este acela de a face presiuni pentru proclamare şi a limbii ruse ca limbă de stat a Republicii Moldoveneşti, în interesul populaţiei de limbă rusă din republică. Dar care sunt interesele reale în joc? În ceea ce priveşte personalul de conducere, unul singur: acela de a-i da posibilitatea să se bucure şi de acum înainte de posturi şi privilegii fără a trebui să înveţe limba moldovenilor, limba majorităţii autohtne, care de fapt îi şi întreţine prin munca ei pe conducătorii sosiţi aici. Interesul acestora merge mână în mână cu cel al ministerelor economice centrale de la Moscova. Aceste ministere reprezintă una dintre principalele forţe de rezistenţă împotriva restructurării sovietice. Restructurarea urmăreşte descentralizarea economiei şi trecerea unor importante atribuţii de decizie şi control ale ministerelor centrale pe seama guvernelor republicilor. În rezistenţa sa împotriva descentralizării, aparatul birocratic a găsit un aliat neaşteptat; muncitorimea rusă adusă la lucru în întreprinderile unionale amplasate în republicile naţionale. Iată de ce conducătorii întreprinderilor unionale din republici caută să-i aţâţe pe muncitorii ruşi împotriva mişcărilor naţional-democratice care promovează restructurarea. Această luptă între forţele reformei şi cele ale dogmatismului are loc în prezent în mai multe republici sovietice. Ea se desfăşoară chiar în aceste zile în Estonia, şi a cuprins acum şi Republica Moldovenească.
În ultimele săptămâni, ziarele în limba rusă ale unor mari întreprinderi din Tiraspol şi Tighina au publicat articole chemând la opoziţie contra revendicărilor moldovenilor. Şedinţe ale activului de partid şi sovietic din aceste două oraşe, în care populaţia de limbă rusă predomină iar activul este în mare majoritate rusesc, au votat rezoluţii în acelaşi sens, protestând contra proiectelor de legi privitoare la limba de stat. Ba la Tiraspol, comuniştii oraşului au hotărât în semn de protest să nu mai dea cotizaţii partidului Comunist al Moldovei, ci direct Moscovei, după cum informa ziarul de limba rusă, Kirovet, al uzinei de maşini dn oraş. La Tighina, după cum informează ziarul de limba rusă al oraşului, intitulat Pobeda, mai mulţi membri ai organizaţiei naţionaliste ruseşti Interfront au jucat un rol activ la şedinţa activului orăşenesc. Cu atât mai curajoasă în aceste împrejurări apare atitudinea celor câţiva moldoveni prezenţi la şedinţa activului - printre care V. Enache şi M. Raţă - care au luat cuvântul în sprijinul revendicărilor poporului lor.
Protestele de ieri ale personalului de limba rusă din Moldova au provocat consternare în rândurile conducerii de partid de la Chişinău. Aseară, imediat după buletinul de ştiri al Televiziunii de la Moscova, Vremya, care a transmis o ştire despre evoluţia situaţiei, a luat cuvântul la televiziunea moldovenească domnul Ion Gutu, proaspăt numitul secretar pentru probleme ideologice al partidului Comunist al Moldovei. El i-a chemat pe toţi cetăţenii republicii la calm şi cumpătare şi a avertizat pe cei care provoacă vrajba între grupurile etnice; reieşea clar din spusele sale că demnitarul de la Chişinău se referea la naţionaliştii ruşi din Interfront şi la cei care încearcă să manipuleze acest naţionalism prin Uniunea Consiliilor numite ale Oamenilor Muncii. Protestele acestora sunt considerate de conducerea republicii drept destabilizatoare şi neavenite, iar organizatorii lor, pasibili de sancţiuni pe linie de partid. Frontul Popular din Moldova consideră că ne aflăm în faţa unei reacţiuni antirestructuriste şi prin definiţie antidemocratice, căci organizatorii ei recurg la metode extraparlamentare spre a contracara procesul legislativ şi pentru că ei încearcă să impună drept limbă de stat limba a numai 12 procente din populaţia republicii cât reprezintă ruşii, în timp ce moldovenii formează 64% din populaţia ei.
Conducerea Frontului Popular priveşte desfăşurarea situaţiei cu calm, fără să o dramatizeze. Ea a spus că în cazul în care anumite oraşe cu populaţie rusească trec la greve de amploare, atunci se prea poate ca populaţia moldovenească din satele înconjurătoare să-şi manifeste indignarea trecând la rândul ei la greve de aprovizionare faţă de oraşele respective. Dar Frontul Popular va întreprinde tot ce-i stă în putinţă spre a nu se ajunge la o confruntare între - cum a spus astăzi unul dintre conducătorii Frotului - între cei care toarnă oţetul şi cei care coc pâinea. Interesele lor sunt în fond aceleaşi şi ele ţin în primul rând de avansarea restructurării. Dar vor înţelege acest lucru şi muncitorii de naţionalitate rusă care încep să se lase manipulaţi de aparatul birocratic? Vor înţelege ei că interesele lor sociale fundamentale îi apropie de curentul reformist promovat de Frontul Popular, iar un de aparatul birocratic, chiar dacă aparatul e de aceeaşi limbă cu ei?
Vladimir Socor
Buletin al Radio Europa Liberă, Arhiva Institutului Naţional pentru Memoria Exilului Românesc, Fond Ion Dumitru