La 27 octombrie 1989, ziarul francez Le Quotidien de Paris scria despre creşterea acumularea manifestărilor contestare în România din ajunul celui de-al XIV-lea Congres al PCR.
"Un document ajuns de curând în Occident sfătuieşte populaţia română să treacă la un boicot generalizat al regimului «Conducătorului». Acest text, care se prezintă sub forma unui manifest, este redactat de mână şi provine de la o organizaţie necunoscută până acum, Grupul social-democrat pentru renaşterea României.
Intitulat SOS, el le cere cetăţenilor români să nu mai cumpere ziarele oficiale (oricum, acestea sunt singurele care există), să nu mai aplaude ori să scandeze sloganele în favoarea regimului şi să «ridice un zid de tăcere» în jurul lui. El preconizează, de asemenea, să trimită scrisori anonime Congresului PC pentru a le cere membrilor să pună în urnă un buletin de vot rupt în momentul realegerii «Danubiului gândirii» şi pentru a cere, de asemenea, organizarea unui referendum, sub control internaţional, referendum cu privire la politica dusă de guvernul român.
Manifestul li se adresează, de asemenea, românilor din străinătate pentru a face cunoscută situaţia tragică care domneşte în ţară. Dar şi «tuturor popoarelor şi guvernelor lumii», pentru a le determina să treacă la un boicot total al regimului lui Ceauşescu.
Liga pentru apărarea drepturilor omului în România, care e la curent cu acest text, estimează că el emană probabil de la un grup de muncitori, după evenimentele la care face aluzie (greve în valea Jiului, manifestaţii de la Braşov şi Iaşi) şi după revendicările care sunt exprimate aici: «Suferim de frig şi de foame, nu avem medicamente. Suntem umiliţi, iar ţara se află în pragul dezastrului total.» Textul acuză şeful Statului că este «un tiran, demagog, cinic şi crud» care, în megalomania sa, «crede că România îi aparţine şi că întregul popor este sub sclavia sa». Acest apel este interesant în măsura în care este al treilea de acest gen care a apărut într-un interval destul de scurt şi care cere sfârşitul domniei familiei Ceauşescu, în ajunul Congresului Partidului Comunist Român. Este vorba mai întâi de cel al intelectualilor deja bine cunoscuţi pentru disidenţa lor, precum Doina Cornea sau Dan Filipescu, care încă sunt sub presiunea unor hărţuieli administrative.
Mai gravă pentru «Conducător» este scrisoarea publicată luna trecută şi semnată de un misterios Front al salvării naţionale care ar fi, se pare, format, din membri ai Partidului Comunist favorabili perestroikăi lui Gorbaciov. «Decrepitudinea biologică şi intelectuală vădită chiar la această plenară de Nicolae Ceauşescu, promisiunea cinică de a continua politica sa catastrofală, dogmatismul său, scleroza gândirii sale şi mai ales lipsa oricărei perspective de a depăşi tragedia noastră naţională (impun) eliberarea sa din funcţiile pe care le deţine şi înnoirea sănătoasă a conducerii partidului(...) Congresul este poate ultima ocazie de a evita un conflict social major, de a evita vărsarea de sânge la care duce aproape întotdeauna disperarea...»"