Spectrul comunismului xenofob în blocul estic

"Deşi condamnă cu vigoare reforma, pare puţin probabil ca partidul albanez să opteze pentru un «comunism xenofob» sângeros, în ciuda moştenirii lui Hoxha. Dimpotrivă, albanezii au căutat cu grijă şi constant să fie deschişi atât faţă de Vest, cât şi faţă de Est, iar Ramiz Alia e puţin probabil că va abandona acest curs.

În Iugoslavia învecinată, pe de altă parte, liderul sârb naţionalist, Slobodan Milosevic, nu este, cu siguranţă, în afara oricărei suspiciuni. În sfârşit, ipoteza ca în cadrul grupărilor naţionalist-ruseşti din cadrul PCUS să fie exploatată în vreun fel turbulenţa naţionalistă, dar şi eşecul de a livra promisa perestroika economică, pentru a-l elimina pe Gorbaciov, nu trebuie prea uşor respinsă."

"Comunismul xenofob" ascuns, în stil bulgăresc, ar putea fi o alternativă tentantă pentru liderii conservatori de la Praga. Ca şi Sofia, Praga simulează o perestroika şi salută Uniunea Sovietică drept model şi sursă de inspiraţie. În practică, atât Bulgaria, cât şi Cehoslovacia tot amână implementarea reformelor politice mai ales. În ceea ce ar putea fi luată drept o declaraţie de intenţie, remarcile critice făcute de şeful cu ideologia cehoslovac, Jan Fojtik, după ceremonia în cinstea lui Imre Nagy, la Budapesta, au inclus avertismentul că "de regulă, contrarevoluţia poartă haine naţionaliste". Mai devreme, Pravda, cotidianul partidului slovac, a condamnat afirmaţiile Ungariei, "potrivit cărora, minoritatea maghiară din Cehoslovacia este oprimată", şi, în ceea ce a sunat a argument de inspiraţie românească, Pravda a mai acuzat mass-media din Ungaria că se bazează pe surse care amintesc de "statul clerical-fascist slovac". Până acum, Praga a evitat o confruntare deschisă cu Budapesta şi, comparativ cu ceea ce s-a întâmplat la Bucureşti după înmormântarea lui Imre Nagy, remarcile lui Fojtik sunt prea slabe pentru a sugera că liderii din Cehoslovacia vor dezvolta  un "comunism xenofob". Praga însă, continuă să deplângă "sursele străine", pe care le vede inspirând un reformism excesiv şi nemulţumire.

În sfârşit, în RDG, conducerea SED  a demonstrat, deja, în timpul crizei poloneze din 1981, că exploatarea animozităţilor tradiţionale nu este un tabu pentru regim. O reluare a acestei deprinderi nu e de respins. Şi nici nu e de neconceput că, într-o zi, echipa conducătoare din Berlinul de Est nu va adopta o atitudine similară sovieticilor. Într-adevăr, nişte tonuri moralizatoare ce amintesc de imaginea "trântorilor poloni" din 1981 ar putea fi detectate în explicaţiile furnizate de ideologul Otto Reinhold în iulie 1988, când a vorbit despre motivele pentru care RDG nu a urmat exemplul Moscovei. Economia sovietică, a spus Reinhold, a eşuat pur şi simplu, iar URSS s-a trezit pe marginea crizei. Pe de altă parte, "nimeni nu poate afirma cu seriozitate că suntem în aceeaşi situaţie". "Comunismul xenofob" nu este probabil o formulă viabilă pentru liderii RDG, chiar şi numai  pentru că principalul lor adversar ideologic este tot german. Încercarea lui Honeker de a extinde Abgrenzung-ul de la stat la întreaga naţiune, pretinzând că pe pământul german există două naţiuni germane diferite, a fost abandonată, fiind considerată a fi destinată eşecului şi nici nu sunt şanse să fie reluată. Deşi Honeker poate insista asupra faptului că în ţara sa socialismul a fost construit "sub culorile RDG", est-germanii uită cu greu că un sistem de departe superior funcţionează în Republica Federală Germania sub aceleaşi culori.

Michael Shafir
Radio Europa Liberă (München) - Raport al Secţiei de cercetare, condusă de dr. M. Shafir. Document din "Arhiva 1989", Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
(Traducere din limba engleză de Eliza DUMITRESCU)