Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La 14 decembrie 1989, Radio Europa Liberă făcea cunoscute cele mai recente reacţii pe care situaţia din România le producea peste hotare. Opinia publică interna-ţională reacţiona la situaţia disidenţilor şi se străduia să anticipeze care va fi evoluţia ţării în mijlocul valului de reforme care cuprinsese blocul estic.
ORAŞELE MAGHIARE, SOLIDARE CU LÁSZLÓ TOKÉS
"Sute de oameni din oraşul maghiar Kaposvár au aprins astăzi lumânări pentru a-şi exprima solidaritatea cu pastorul reformat László Tokés şi cu scriitorul de etnie maghiară Andras Suto, despre care s-a relatat că au fost persecutaţi în România. Demonstraţia a fost organizată de ramura din Kaposvár a grupului opoziţiei maghiare, Forumul Democratic. Mâine de dimineaţă, un protest similar va avea loc în oraşul Zalaegerszeg şi va dura 24 de ore. Tokés este pastor al Bisericii Reformate din Timişoara. Recent, autorităţile române i-au cerut să îşi părăsească parohia pentru a se muta într-un sat îndepărtat. Luna trecută a fost atacat de bărbaţi neidentificaţi în locuinţa sa din Timişoara. "Tot la 14 decembrie, Radio Europa Liberă difuza un editorial apărut în presa americană, în The New York Times, articol semnat de Katerine Verdery, profesor de antropologie la Universitatea John Hopkins.
E RÂNDUL ROMÂNIEI?
"Uimitoare schimbări s-au declanşat în Europa de Est, exceptând România, despre care era de aşteptat să se schimbe la fel de drastic precum vecinii săi. Acest lucru nu s-a întâmplat. De ce?
Răspunsul este complex, dar iată câteva elemente: poliţie represivă, opoziţie dezorganizată, conducere unică de partid. Nivelul supravegherii şi represiunii realizate de guvern este mai ridicat decât în orice altă ţară a blocului. Există disidenţi izolaţi ori expulzaţi, mişcări de opoziţie, greve şi revolte zdrobite. Forţa guvernului se combină cu un colaboraţionism generalizat (iniţiativele sunt recompensate cu bunuri de nerefuzat: apartamente, slujbe etc.). Ceea ce creşte eficienţa poliţiei secrete.
În al doilea rând, şi parţial ca o consecinţă, populaţia are o slabă experienţă în a construi o opoziţie. Lideri de mişcări comparabile cu Carta 77 din Cehoslovacia au murit în mod misterios sau au fost "exportaţi" în Vest. Astfel, românii nu au acumulat prea multă experienţă organi-zaţională spre deosebire de maghiari, cehi şi polonezi, care au făcut acest lucru în ultimii treizeci de ani. Şi Vestul a contribuit la această situaţie pentru că nu a sprijinit opoziţia faţă de un regim văzut ca fiind independent în faţa Moscovei, deşi Vestul a încurajat disidenţii din alte ţări ale blocului estic.
În al treilea rând, conducerea partidelor comuniste din Cehia, Polonia, Germania de Est, Ungaria (şi, în mai mică măsură, din Bulgaria) a fost mereu împărţită între diverse grupuri de reformişti şi conservatori. În România, vocile reformiste au fost sistematic eliminate de la conducere, care rămâne unită în spatele domniei familiei preşedintelui Nicolae Ceauşescu. Lipsa unei breşe în conducerea partidului a privat opoziţia de consistenţă. (Sprijinul din interiorul partidului a fost crucial pentru rapidul succes al Solidarităţii, în anii '80.) Facţiunile reformiste din alte ţări datorează mult sprijinului sovietic, întărit de prezenţa trupelor sovietice, pe care reformiştii puteau conta. În România, care nu a mai avut trupe sovietice pe teritoriul său din 1958 această absenţă a împiedicat proliferarea unor facţiuni interne în cadrul conducerii. Astfel, este aproape imposibil pentru românii să pună la cale demonstraţii similiare celor din Praga sau din Germania de Est. Mai mult, dacă ar avea loc o astfel de manifestare, este puţin probabil că va servi ca bază pentru transferarea puterii către o conducere reformistă. S-ar putea că obiecta că, până acum două luni, Germania de Est părea la fel de puţin dispusă să se schimbe cum e şi România de astăzi. Dar represiunea, lipsa opoziţiei şi unitatea conducerii din România sunt mult mai extreme decât cele din Germania de Est.
Care sunt perspectivele de schimbare? Transformările din alte părţi au pus o presiune uriaşă asupra regimului şi este clar că sovieticii nu se vor opune unui transfer de putere. Astfel, există o şansă ca "fisuri de circumstanţă" să se dezvolte la vârf şi să ducă la izgonirea dlui Ceauşescu prin intermediul unora dintre aliaţii săi de altădată. Acest lucru s-ar putea întâmpla fie ca o reacţie la o demonstraţie spontană, fie independent de o astfel de demonstraţie. Evenimente recente sugerează şi o altă posibilă rută spre acest deznodământ. Într-o cuvântare, dl Ceauşescu i-a acuzat pe unii dintre şefii săi de ministere de sabotarea planurilor de distribuţie a hranei şi a combustibililor, de raţionalizări severe care au făcut un adevărat coşmar din vieţile românilor, în ultimii cinci ani. El a promis că îi va pedepsi pe aceşti miniştri, în speranţa, se pare, de a reorienta către ei ura cetăţenilor la adresa conducătorului."
Arhiva Open Society (Budapesta), Institutul de Cercetare al Radio Europa Liberă, secţia română
Traducere din limba engleză de Eliza Dumitrescu
Citește pe Antena3.ro
