Articolul zilei - Pace noului venit

Mă încălzesc cu câteva reprezentări ale noului an. Cea mai dragă, mai dă­tă­­toare de aripi, mai optimistă pentru mine este venirea pe lume a puiului de om.

Nici o naştere nu seamănă cu alta, nici un copilaş nu plânge precum cel care s-a născut cu un minut înaintea lui. Nici spaimele nepreţuitei mame, nici bucuriile ei nu sunt ca ale alteia. Fiecare îşi trăieşte povestea, de când lumea...

Sunt la cel dintâi aspect al biografiei noastre, începutul începutului. Pentru Gigi Pati Subţirelu, medic primar, şeful Secţiei obstetrică-ginecologie de la Spitalul Colţea, fiecare zi e unică, fie că se nasc copii bine dezvoltaţi, care vor ajunge oameni frumoşi, fie că sunt salvate femei care prin acte necugetate se joacă cu viaţa, fie că medicina în ofensivă smulge multe tinere din ghearele bolii secolului.

Doctorul Subţirelu, ca un specialist care îşi petrece viaţa nu doar în Spitalul Colţea, operând şi iar operând, ca unul dintre inspectorii Direcţiei Sanitare a Municipiului Bucureşti, ocupându-se cu ocrotirea mamei şi copilului, 16 ore din 24, e în acţiune.

La Spitalul Steaua urmăreşte, în temă, transformările care au mărit spaţiul de internare şi l-au umanizat, înfrumuseţându-l, îndreptând răceala dintr-un aşezământ de sănătate. Uleiuri colorate înlocuiesc faianţa sub care se cuibăresc microbii, sălile de operaţii, înzestrate cu inventar de ultimă oră, uşurează munca medicilor, sporindu-le rezultatele.

La Spitalul Giuleşti, aproape nimic nu mai este ca înainte. A rămas neschimbat, în amintirea respectuoasă a prof. dr Panait Sârbu, numai Serviciul de combatere a sterilităţii femeii, înfiinţat de el.

În rafturi sunt ordonate cele 13.000 de fişe ale bolnavelor consultate într-un an, însoţite de tratamente şi repetate examene efectuate de doctorii Bogdan Marinescu şi Mihai Niculescu. În Spitalul Giuleşti regăsesc aceeaşi grijă pentru estetic şi actul medical, izbutită, şi aici, cu sprijinul întreprinderilor din sectorul 6. Sala, o încântare, aş exclama, dacă n-ar fi operaţii, vestiare mo­derne pentru medici, un mic spaţiu pentru biberonerie; multă lumină, tot soarele de afară pătrunde, prin înlocuirea uşilor din vechiul lemn putrezit, cu pereţi transparenţi din sticlă de Buzău, lămpi ondulate ca în sălile de bal.

La Maternitatea Bucur, instalaţia de televiziune calcă în picioare etajele şi îngăduie taţilor, gâtuiţi de emoţie, de la parter, să-şi vadă urmaşii, să-şi felicite soţiile, printr-o perfectă izolare a celor doi fragili, după încercările din sala de naşteri. Ar fi nedrept să mă opresc doar la atât, pentru că vechiul local era dezarticulat pentru funcţiunile unei maternităţi, atât de active, care în 365 de zile asigură de 4.500 de ori strigătul de victorie al vieţii. Sectorul 4 al Capitalei are un spor natural de 4,17 la mie.

Cu efort, îmi potrivesc pasul cu al doctorului Subţirelu, care, cu firea entuziastă şi preocupat de câte are în minte şi în blocul-notes, nu omite nici unul dintre amănuntele ce intră mai mult în preocupările unui administrator decât ale unui specialist de competenţa sa. Cu scrupulozitatea şi respectul pentru adevărul ce ţine de ansamblul unui spital îmi arată modificările, atât de bine­venite, din bucătăria de la "Giuleşti": spaţii ample, plită la fel, pe care clocotesc ca­zane cu mâncarea care-mi răscoleşte sucul gastric, un laborator de cofetărie capabil să reducă de câteva ori costul unei prăjituri, făcând-o nelipsită din meniul zilnic.

Un bun organizator de sănătate, un adevărat cunoscător al nevoilor pacienţilor, se gândeşte în primul rând la actul medical, care trebuie îndepli­nit desăvârşit, dar nu consideră element de planul doi atmosfera din jur: condiţiile pacientului în saloane, mâncarea, starea sufletească. Face tot ce poate ca femeia să nu se simtă singură în zilele când trece printr-o încercare ieşită din obişnuit.

E greu, uneori chiar imposibil, să cunoaştem o personalitate dintr-o scurtă întâlnire, dar antecedentele ne ajută să-l intuim pe omul din faţa noastră. De 35 de ani, doctorul cunoaşte ţara profesând... Drăgăneşti Vlaşca, Spitalul Colţea, maternitatea din Ghimpaţi, Bucureşti – de astă dată Spitalul Giuleşti, apoi Alexandria şi din nou Spitalul Colţea. Doctorul Subţirelu operează şi analizează durerea cu căldura sufletească pe care o transferă în orice întreprindere.

Petru Mercuţ, directorul Spitalului Steaua, se frământă că cei trei brazi de la intrare au fost jefuiţi în cursul nopţii. Amândoi medicii suferă pentru neînţelegerea eforturilor care se fac, pentru că nimic nu cade din cer.
– Am ajuns la 203 paturi de la 180, printr-un spaţiu construit, şi trebuie să le mulţumim vecinilor de la Întreprinderea de Utilaj Chimic "Griviţa Roşie". Au fost lângă noi cu umărul lor puternic, cu conştiinţa muncitorească, cu înţelegerea superioară a nevoilor de a menţine o clădire veche, obosită la parametrii actuali ai sănătăţii publice. Nu vă arătăm lucruri mari, impozante, dar totul este igienic, un spaţiu plăcut pe care-l oferim bolnavelor cât stau la noi. De ce să fie furaţi brazii, când i-am transportat din vârf de munte!

Am lăsat intenţionat la urmă Spitalul Clinic Colţea pentru că urgenţele nopţii, intervenţiile complicate efectuate de cei nouă medici, din secţia condusă de doctorul Subţirelu, se cer discutate în plen. Şeful de secţie îşi consultă colegii în absolut toate cazurile, dar mai ales în cele limită, care nu sunt de căderi biologice ale organismului, ci nenorociri provocate. Salvarea, în pu­terea nopţii, aduce femei cu ultimele licăriri de viaţă, fără grai, fără puls, cu ochii stinşi, cu blocaj renal. Şi nu de puţine ori, la miez de noapte, se convoacă consultul interdisciplinar şi primii care răspund sunt profesorii Dan Setlacek, G. Litarczek, Valentin Neagu, Florin Căruntu, Gheorghe Jipa, Alexandru Prişcu, care-şi alătură omenia şi experienţa pentru salvarea acestor vieţi în derută.

Trecem prin rezerve, saloane, holuri, toate purtând semne ale preocupării statornice, pentru curăţenie, pentru aspect, pentru disciplină.
Gemenii Calmare cântăresc 1,800 kg şi 2,200 kg. Mama se simte perfect, dublul... efort a fost trecut cu bine.

Marioara Neacşu, decorator floral, are o fetiţă dulce de 2,800 kg, parcă desprinsă din picturi celebre. Fericirea, duioşia din privirile mamelor, merită să treacă pe toate feţele... Îi strâng în braţe pe micuţii cu feţele încă roşii şi glas cristalin. Deşi sunt mame numai de câteva ore, acţionează cu sfântul simţ al femeii responsabile pentru viaţă.
Carmen Dumitrescu - Flacăra, 6 ianuarie 1989