x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Scînteia Articolul zilei Cea mai bună autocritică este tot fapta

Cea mai bună autocritică este tot fapta

23 Ian 2009   •   00:00

În curtea Cooperativei agricole de producţie Răcari e agitaţie. Câteva maşini cu remorci au cabinele pli­ne, motoarele ambalate din când în când la maximum, ca inginerul-şef Panait Adrian să audă din sediul uni­tăţii şi să se grăbească.



A sosit vago­nul cu îngrăşăminte în gară, au fost anunţaţi dimineaţă şi vago­nul nu aş­teaptă prea mult, dar mai ales e bine să nu se înşele la ora aceasta agricolă aşteptările pă­mân­tului. Acum, pă­mân­tul are pretenţia să fie recompensat după trei anotimpuri de rodnicie cu toate cele ce i se cuvin pentru a putea reîncepe deplin mulţumit ciclurile nesfârşitei sale fertilităţi viitoare. Iarna e ano­timpul când oamenii reîncheie pentru încă un an pactul lor vital cu pământul. Avansul acestei noi înţe­legeri sunt îngrăşă­mintele. La Coo­pe­rativa Răcari ele au sosit deja în gară. Trebuie doar aduse şi împrăş­tiate pe câmp. Va fi un început aş­tep­tat de colaborare cu recolta verii anului acestuia.

Comuna Răcari include cu cele 2.060 ha de pământ arabil ale sale satele Ghimpaţi, Ghergani, Mavro­din şi Colacu unde mai e o coope­rativă. Unitatea agricolă din Răcari are două ferme vegetale şi una zooteh­nică. Până la ora aceasta au fost deja fertilizate 150 ha de pă­mânt cu gunoi de grajd din sectorul zootehnic, tansportat pe câmp cu cele 6 atelaje ale  fermei Ghimpaţi şi cu remorcile, pe 100 ha s-au aplicat amendamente calcaroase, 150 ha sunt afânate, iar pe alte 125 ha s-a fă­cut deja sacrificarea de ri­goare. În­trea­ga suprafaţă de grâu şi orz a vii­toarei recolte e fertilizată cu îngră­şă­minte pe bază de fosfor, irigaţiile se vor face dintr-un pârâu ce traver­sea­ză suprafaţa agricolă a unităţii, s-au desfiinţat drumuri inutile, şi s-a făcut în general tot posibilul ca întreaga suprafaţă să fie gospo­dărită, astfel încât să se redea circuitului agricol orice metru de teren susceptibil de germinaţie şi rod.

Din recenta Plenară lărgită a Consiliului Naţional al Agriculturii, ingi­nerul Panait Andrei a reţinut ideea extrem de fertilă a unei noi ordini în folosirea suprafeţei arabile, astfel ca recolta anului acestuia să-şi desfă­şoare noile sale forţe productive între revizuirea regis­trului agricol comunal şi raţiona­lizarea pentru rod a întregii su­prafeţe disponibile, la modul cel mai eficient cu putinţă. Cele 35 mi­li­oane tone de cereale câte vor trebui obţinute anul acesta de pe ogoa­­rele ţării impun în egală mă­su­ră încă de la această oră ninsă de iar­nă o mobilizare exemplară a conşti­in­­ţelor, o nouă exemplaritate morală a tuturor celor care lucrea­ză în agricultură.

Inginerul Panait Adrian şi oa­menii săi care se pot numi Tănase Marin, Şerban Ion, Ştefan Vanghele sau Şte­fan Eufrosina – ca să dăm doar  nu­mele câtorva dintre cei pe ale căror braţe şi conştiinţe se sprijină speranţa unei recolte mult sporite în anul acesta, au tras toate învăţămintele din experienţa bună a anului precedent, dar au învăţat şi din lipsuri şi neîm­pliniri, astfel încât ele să nu se mai repete. Cea mai bună autocritică însă este tot fapta, înfăptuirea în acest an în cele mai bune condiţii a tututor prevederilor de plan, fie că e vorba de legume, cultura mare sau zoo­tehnie. Realizarea unor recolte pe măsura aşteptărilor celui mai bun an agricol românesc va fi dovada cea mai concludentă că s-au tras toate concluziile necesare din  experienţa anului anterior.

La toate acestea şi la multe altele meditează lucrătorii Cooperativei agricole din Răcari. Dar când spun că meditează aş vrea să se înţeleagă că fac treaba aceasta muncind. Munca neîntreruptă este cea mai eficientă meditaţie mai ales în agricultură. La ora aceasta, oamenii  din Răcari fac deja pregătirile pentru legume. Au început să dea for­ma geometrică cea mai sănă­toasă ramelor pentru ră­sad­niţe, pun per­dele de stuf în jurul lor, transportă mraniţă şi nisip, aştern peste ames­tecul acesta gunoi nefermentat pregătind astfel patul cald – cum spun ei atât de frumos, sugerând în mijlocul iernii imaginea unui intim pat nupţial – pentru se­minţele vii­toa­relor producţii de legume. Unele tocuri şi rame se mai menţin de anul trecut. Pe acelea le repară. Fac în acelaşi timp altele noi. Oamenii se pricep în egală măsură la agricultură, cât şi la tâmplărie. Şi la multe altele. Pentru că agricultura e o meserie care le înglobează pe toate. Când partea "terestră" a ră­sad­niţelor va fi gata, urmează să fie acoperite. Se va crea astfel posibilitatea ca anul acesta întreaga cantitate de răsaduri să fie produsă pe suprafeţe şi prin mijloace proprii. E o măsură cu atât mai necesară cu cât anul acesta spre deosebire de anul trecut când mază­rea ocupa 40 ha, iar legumele doar 10, proporţia se va inversa în favoa­rea legumelor. În acest an, tomatele, ardeii, vine­tele şi celelalte legume – în special cele timpurii – se vor extinde pe o suprafaţă de 30 ha.

"E multă manoperă la legume – zice inginerul Panait, cea mai multă manoperă. Mai ales tomatele timpurii sunt extrem de sensibile". Dar şi oamenii sunt sensibili. Mai  sensibili chiar decât tomatele timpurii. Evident că sensibilitatea lor reacţio­nează în special la rezultatele şi destinul propriei lui munci. Iar realitatea unor câmpuri întinse cu răsadniţe calde pentru germinaţia seminţei în mijlo­cul ninsorii şi îngheţului este de na­tură să ne dea măsura speranţei generale într-o recoltă-record în anul acesta.
Ion Zubaşcu - Flacăra, nr. 3/1989

×
Subiecte în articol: anul articolul zilei