Drumul de la fabrică la amfiteatru

Numai privindu-le pe tinerele acestea care au întipărită pe chip nu doar frumuseţea vârstei, ci şi una care vine dinăuntru, o privire iscodi­toa­re şi vie a timpului lor, de o vitalitate care pare a concura sau mai exact a completa pe cea a vârstei abia ieşită din adolsecenţă, rămâi fer­mecat. Sunt cinci. Dimineaţa, muncitoare (patru în laboratorul central şi de cercetare şi alta în serviciul tehnic), iar seara în amfiteatru, stu­dente, toate la Întreprinderea Textilă "Dacia" şi, în acelaşi timp, toate la Politehnică, la Facultatea de Tehnologie Chimică, secţia serală, fireşte. Me­zina, Suzana Udrea, în anul II, celelalte, Augustina Lungu, Corina Stoica, Rodica Dumitru şi Cristina Alexe, în anul V. Augustina studia­ză chimia macromoleculară, iar la laborator răspunde de analiza apelor reziduale.

- Personal găsesc că a munci şi a învăţa, cum e cazul nostru, adică să lucrezi într-un laborator de chimie şi seara să continui studiul în acelaşi domeniu este ideal. Şi am să va dău doar un exemplu: anul trecut, la unul dintre cursuri se predau în mare parte operaţii pe care eu le fac zilnic în laborator. Ascultându-le, mi-am dat seama cât de utilă este îm­pletirea aceasta armonioasă între muncă şi studiu. Câştigul nostru faţă de alţi tineri cred că este acela că învăţăm să preţuim mai bine timpul. Cum avem puţin timp liber, deschidem repede caietele.

Suzana, mai micuţă, dar cu aceeaşi privire sfredelitoare, absolventă a Liceului de Fizică-Matematică, a început prin a lucra în laboratorul de la "Dacia". S-a molipsit imediat de pasiunea generală din laborator pentru chimie.
- Întâi am văzut şi am simţit ce înseamănă un laborator chimic. A fost marea mea descoperire, după care drumul era conturat: Facultatea de Tehnologie Chimică, numai că eu am ales secţia anorganică. Şi pe mine mă pasionează munca plină de răspundere din laborator: analiza materiilor prime care vor intra în fabricaţie. Mintea mea e continuu pe fază, de calitatea acestor produse depinde cea a ţesăturilor noastre, aşa încât nu-mi pot îngădui să mă joc cu analizele. Cu atât mai mult cu cât avem de curând aparatură nouă, care ne îngăduie analize cu mult mai subtile.

- Şi privesc din nou la Augustina şi Suzana, la seriozitatea matură cu care au intrat în viaţă şi văd în ele tineretul nostru, clasa muncitoare care învaţă, care va înfăptui operaţiunile complicate ale industriei aflate într-o continuă modernizare. Cristina Alexe, şi ea la aceeaşi fa­cul­tate, lucrează la serviciul tehnic şi seara este responsabila grupei 995 B. Ce este o responsabilă de grupă? În primul rând, un om cu note mari, care s-a impus în faţa colegilor săi. Şi, ca o apreciere a întregii sale activităţi, colectivul în mijlocul căruia trăieşte i-a acordat încrederea de a fi primită în rândul comuniştilor.

Şi, iată-ne în faţa altei tinere, Florica Azoiţei, de şase luni absolventă a aceleiaşi facultăţi, secţia subingineri, şi ea membră de partid, acum stagiară, la secţia vopsitorie, întrebând-o dacă rămâne la Întreprinderea "Dacia". Florica Azoiţei răspunde fără să stea pe gânduri:

- Dvs. nu ştiţi că această întreprindere, colectivul ei, este familia mea, a noastră? Căci aici lucrează mama de-o viaţă, CTC-istă, şi tata, electrician; aici a lucrat mai întâi fratele meu mai mare, tot electrician, care a urmat la seral o facultate de construcţii şi acum e şef de lucrări la Centrala nucleară de la Cernavodă, iar mezinul familiei noastre, fratele meu George, este şi el seralist la Telecomunicaţii.
"Dacia", aşadar, înseamnă şi locul de muncă, dar şi îndrumătoarea zecilor de tinere spre licee şi facultăţi.
Aneta Popescu - Femeia, nr. 12/1989

Citește pe Antena3.ro

După ce s-a trezit din anestezie, un bărbat și-a dat seama că medicii i-au amputat piciorul sănătos și a rămas cu cel bolnav