Între scripte şi fapte – semnul egalităţii

Ţăranii din Gherceşti şi Ungureni sunt renumiţi crescători de animale şi, în general, mari "exportatori" de lapte şi brânză pe pieţele Craiovei. Drumurile Băniei erau şi sunt bătute ades de "brânzarii" din Ungureni şi Gherceşti, iar nelipsitele lor cobiliţe de pe umăr funcţionează ca un fel de ecluze prin care laptele celor două sate coboară o treaptă spre cănile orăşenilor.

Acum zece ani, când a venit aici Gorgoteanu Elisaveta, localnicii îşi dădeau coate: "Avem un primar cu codiţe!". De altfel, cele dintâi amintiri ale primarului cu codiţe venit să demonstreze că nu diferenţa de gen este hotărâtoare în conducerea unei colectivităţi, ci inteligenţa, pasiunea, dăruirea şi mai ales ştiinţa subtilă a colaborării cu oamenii sunt legate tot de o în­tâmplare cu substrat... zootehnic. Tocmai făcuse un tur al hotarelor când zări, la marginea unui lan de porumb, o bătrână în jurul vârstei de 100 de ani care abia stăpânea o vacă să nu intre în lan. "Să nu laşi vaca în porumb!" – i-ar fi spus atunci primăriţa, mai mult ca să intre cu ea în vorbă. "Da' tu cine mai eşti, fato?" – s-a oţărât bătrâna de 100 de ani. "Sunt noua primăriţă." "Bine că spusăşi, fato, că acu' puneam ciomagu' pe tine."

Imaginea acestei bătrâne păscând o vacă pe dealurile Ungurenilor a devenit pentru noua primăriţă un fel de simbol al pământului şi al oamenilor între care a venit să muncească. Şi-a făcut rost de fotografia Ioanei Pucă – aşa o chema pe bătrână – şi a ţinut-o sub sticla de sub biroul Primăriei de-a lungul celor zece ani, până acum. De câte ori se afla în clipele de cumpănă dinaintea unei decizii importante, se uita la bătrână şi lumina impresionant de vitală din ochii ei îi dădea putere. Când a murit, Pucă Ioana trecuse cu câţiva ani peste sută şi a lăsat cu limbă de moarte fiului acest testament: "Să nu dai vacile din bătătură, să nu le vinzi, să nu le tai că şi din mormânt te văd!". Sunt cuvinte care spun totul despre oamenii acestor pământuri. Prezenţa aproape totemică a animalului în gospodăria unei familii ţărăneşti este ­– poate mai mult decât o tradiţie – expresia vie a statorniciei şi primordialităţii noastre agrare.

Sub sticla biroului din Primăria Gherceşti se mai află, alături de fotografia bătrânei, şi publicaţia dată de Comisia judeţeană de recensământ pe care primăriţa Gorgoteanu Elisaveta a discutat-o cu cetăţenii în toate implicaţiile ei. De altfel, înaintea pornirii acţiunii, biroul executiv a convocat deputaţii şi comitetele de cetăţeni pentru a face împreună un prerecensământ estimativ. Există, în acest sens, la nivelul Consiliului Popular o evidenţă strictă a animalelor în registrul agricol, actualizată continuu, în colaborare cu medicul veterinar, pentru a fi corelată cu modificările survenite în teren şi a pune astfel semnul egalităţii între scriptic şi faptic?

Toţi recenzorii care au efectuat anul acesta recensământul pe raza comunei Gherceşti au liceul de specia­litate, prezentând astfel garanţia morală şi profesională. Paralel cu recensământul, comisia de verificare pe sectoare şi comisia comunală au efectuat şi ele supracontroale, nedepistând însă vreun caz de incorectitudine sau necorelare între cifrele re­gistrelor şi situaţia reală. Ceea ce nici nu e de mirare într-o astfel de zonă în care numele unor crescători de animale ca Becu Florea, Tita Ilie, Avram Elena, Becu Ion, Băluţă Florea, Petriţă Matei, Triţă Matei, cu toţii trecuţi de 75 de ani nu poate fi asociat decât cu cinstea şi responsabilitatea civică ş ceea ce a şi făcut ca Gherceştii să se numere printre primele localităţi din judeţul Dolj în care s-a încheiat recen­să­mântul. Lucru confirmat întru totul de Afrim Valerian, activist la Consiliul Popular Judeţean.

În Gherceşti există două cooperative agricole ce au fuzionat recent. Matei Ana, preşedinta cooperativei reîntregite, ştie cât se poate de exact în ce măsură creşterea efectivelor de animale, ridicare continuă a indicelui de natalitate, sporirea producţiilor de lapte şi lână, şi în general a randamentului pe animal depind de asigurarea bazei furajere a unităţii. În acest sens, CAP Gherceşti are o suprafaţă de 100 ha cultivate raţional, în atenţia conducerii stând permanent problema fertilizării acestor pajişti.
Există de altfel o corelare strânsă între zootehnie şi recolta cerealieră, creşterea efectivelor de animale depinzând inclusiv de sporirea continuă a recoltelor - adevăr ce s-ar putea traduce, parafrazând un cunoscut proverb, astfel: spune-mi ce recolte ai ca să-ţi spun ce animale creşti! Producţiile bune obţinute în primul an la grâu au dat posibilitatea cooperatorilor (ca să dăm un singur exemplu) să crească un număr mai mare de păsări. Ei au luat 6 kg grâu de normă realizată, cei care-au muncit fiind astfel răsplătiţi cu 1.800-2.000 kg de persoană. În aceste condiţii, achiziţiile de carne sunt asigurate, numai la începutul lui 1989 preluându-se de la cetăţeni peste 400 kg carne de pasăre.

În cele 889 de gospodării ale populaţiei au fost crescute 1.101 de bovine (din care 709 vaci şi 47 junici), 903 ovine, 231 de caprine, 775 de porci, 11.241 de păsări şi 253 familii de albine. Practic, fiecare gospodărie are, pe lângă cele 475 de capete ale fermei de bovine şi cele 828 de ovine, vacă, porc, oaie, capră ş ceea ce corespunde întru totul prevederilor planului de dezvoltare intensivă a zootehniei. Mai mult decât atât, efectivele de animale au crescut de la un recensământ la altul: bovinele cu 0,7%, ovinele cu 1,2%, păsările cu 2%, porcii cu 0,5%, iar caprinele cu... 62%, dintre crescătorii de animale remarcându-se Iordache T. Marin, Vâlceleanu Ion, Triţă Constantin, Pucă Maria din Ungureni şi Mogoşanu Dumitru, Brânduşă Ilie, Mandă Titi (care ţine acasă 15 vaci!). Din Gherceşti au "curs" spre cisternele Întreprinderii de industrializare a laptelui peste 1.200 hectolitri de lapte, "un vagon întreg" - cum spune primăriţa Gorgoteanu Elisaveta.

Aşezate între dealurile blânde ale Doljului ca într-un leagăn binecuvântat, Gherceştii şi Ungurenii îşi aduc, după puterile lor mereu sporite, contribuţia la dezvoltarea zootehniei noastre, una dintre ramurile de bază ale economiei naţionale - sector a cărui pondere va trebui să ajungă la 46%-58% din totalul producţiei agricole. Oamenii acestor locuri, devotaţi prin tradiţie străvechii ocupaţii a creşterii animalelor, ridică în lumina nouă a necesităţilor timpului ceea ce ştiau ei să facă mai bine dintotdeauna şi, dacă recensământul din acest an s-a desfăşurat exemplar în acest colţ de ţară, aceasta nu e decât o premisă certă că măsurile care vor fi luate în vederea dezvoltării mai accentuate a zootehniei vor avea un temei real, asigurând dezvoltarea agriculturii noastre pe întreg ansamblul ei.
Ion ZUBAŞCU - Flacăra, nr. 5/1989