Marea Neagră. Arhipelagul celor şapte platforme româneşti de foraj şi exploatare a sondelor marine, filmate de sus: "Gloria", "Orizont", "Atlas", "Jupiter", "Prometeu", "Saturn" şi "Fortuna". Platforma de foraj marin "Gloria" în perimetrul zăcământului "Lebăda", cu flacăra tripodului strânsă. 7 mai '87, orele 15:45. Suntem martori cu aparatul de filmat la acea clipă memorabilă când deasupra Mării Negre se aprinde o flacără ce vesteşte o nouă victorie a inteligenţei umane, a inteligenţei tehnice româneşti. "Gloria" a început să producă.
Este un succes de seamă al petroliştilor români care lucrează acolo în largul Mării Negre, înscriindu-şi activitatea pe culmile performanţelor tehnico-ştiinţifice, atinse doar de puţine ţări din lume. Suntem prezenţi şi noi, aici, în largul mării, la punctul de ancorare şi transfer din sistemul de exploatare industrială a ţiţeiului din zăcământ "Lebăda".
"Primul punct de ancorare şi transfer" se intitulează şi filmul nostru documentar-artistic într-o fază avansată de lucru. Acum 20 de ani am urmărit etapă cu etapă consemnând pe peliculă imagini-document de o inestimabilă valoare din activitatea petroliştilor noştri de pe Marea Neagră. Se ştie - din istoria forajului marin - că în luna octombrie 1989 se împlinesc 10 ani de la descoperirea primului zăcământ de hidrocarburi în cel de-al treilea puţ, forat cu ajutorul platformei de foraj marin "Gloria" în platoul continental al Mării Negre. Octombrie '79 - octombrie, '89. În această clipă a împlinirii, când petrolierul "Bocşani", din flota Întreprinderii de foraj şi exploatarea sondelor marine Constanţa, acostează la primul punct de ancorare şi transfer al ţiţeiului extras din zăcământ pentru a transporta o nouă încărcătură de ţiţei în Portul Constanţa, în filmul nostru începe un remember cinematografic al întregii epopei a cuceririi acestei noi şi necesare bogăţii. Menţionez că România se înscrie printre primele zece ţări ale lumii în stare să caute şi să descopere izvoarele "aurului negru" în platoul continental.
Şi pentru că e clipa rememorărilor, aş vrea să amintesc de filmografia mea de început, care cuprindea, printre altele, şi tema muncii oamenilor în condiţii de izolare prin natura profesiilor lor: paznic de far, meteorologul de la Vârful Omu sau revizorul din tunelurile magistralei de cale ferată Bumbeşti-Livezeni şi paznic de stânci ale aceleiaşi magistrale din filmul "Pretutindeni muncesc oameni" sau copiii din "Şcoala de la Meri", din aceeaşi zonă geografică sunt câteva titluri de filme-martori care îmi justifică îmbogăţirea filmografiei mele cu un ciclu de pelicule inspirat de istoria contemporană a forajului marin din ultimii 20 de ani, din care citez numai câteva titluri de filme vizionate de spectatori: "Avanpremieră", "Petronauţii", "Premieră în largul Mării Negre" sau "La echinocţiu de toamnă". Titluri de film pe tema cu variaţiuni din istoria platformelor româneşti de foraj marin, în care munca sondorilor marini poate fi asemuită - respectând proporţiile - cu munca cosmonauţilor, căci pregătirea sondorilor marinari se poate compara cu cea a cosmonauţilor. Cosmonauţii de la bordul navelor cosmice se îndreaptă cu vehiculele lor spre alte planete extraterestre. Sondorii marinari, geologii şi ceilalţi membri ai echipajului de la bordul celor şapte platforme de foraj marin "călătoresc" spre adâncurile geologice ale planetei Pământ.
Filmul documentar "Primul punct de ancorare şi transfer" va fi, cred, un bun prilej de cunoaştere prin flash-back a oamenilor petrolului marin românesc. A oamenilor obişnuiţi, confruntaţi cu situaţii neobişnuite, în momente importante şi dificile din munca lor, şi pe măsura lor, a oamenilor care au făcut această istorie a forajului marin, a oamenilor care au trăit etapele ei cu toată fiinţa şi dăruirea lor, care au trecut de la entuziasmul şi bucuria descoperirii, în octombrie '79, a zăcământului "Lebăda" la înfruntarea hotărâtă a riscului suprem, atunci când a fost nevoie.
Jean Petrovici - Cinema, nr. 9/1989