Permanenta învăţătură

De prin decembrie până la sfârşitul lunii februarie, în fiecare săptămână, vinerea după-amiază este hotărâtă a fi aici, la Cooperativa Agricolă de Producţie din Vărăşti, judeţul Giurgiu, zi de învăţătură, zi în care se desfăşoară cercurile de pregătire profesională a cooperatorilor din cadrul învă­ţământului agrozootehnic de masă.

Şi fiindcă unitatea este specializată şi recunoscută ca mare producătoare de legume, am participat la cercul legumicol. În sală, prima sosită era chiar şefa fermei legumicole, inginera Didina Cristescu. Preşedinta coopertivei agricole, inginera Elena Camă, mă asigură că de zece ani, de când ferma de legume este condusă de Didina Cristescu, cercul legumicol este poate cel mai serios organizat, cu "elevii" cei mai conştiincioşi, prezenţi la fiecare lecţie, iar lecţiile, după părerea sa, sunt de un înalt profesionalism. Inginera Didina Cristescu, legumicultoare cu mulţi ani de experienţă, vreo treizeci, a considerat întotdeauna că tot ce se cunoaşte în domeniul legumiculturii, fie din lucrări de specialitate, din experienţa altor legumicultori sau din propria experienţă, trebuie cunoscut, discutat cu cooperatori, aplicat în practică, totul în scopul obţinerii unor producţii mari la toate legumele, fie ele tomate, ardei sau vinete, sau rădăcinoase, ca morcovi, ţelină sau primăvăraticele şi atât de aşteptate verdeţuri. Este cunoscută priceperea locuitorilor din Vărăşti în cultivarea legumelor fie în cooperativă, fie în grădini şi curţi. Dar în acest an, ferma legumicolă a cooperativei trebuie să producă o cantitate de peste 3.500 tone de legume, şi deci oamenii trebuie să chibzuiască bine ce au de făcut, să cunoască în amănunt tehnologia fiecărei culturi. În plus, o cantitate mare de legume, cam 70 la sută din producţie, merge la export, şi deci producţiile trebuie să fie nu numai bogate, dar şi de foarte bună calitate. În anul trecut s-au obţinut aproape 3.000 tone de legume, cu producţii la hectar care le dau dreptul să aspire la titlul de "Erou al Noii Revoluţii Agrare". Este, spune şefa fermei, inginera Didina Cristescu, o ambiţie împlinită, este o dovadă a hărniciei, priceperii, coştiinciozităţii manifestate permanent în cadrul fermei, factori ce au contribuit la obţinerea rezultatelor bune, chiar foarte bune.

"Dar nici în acest an, legumicultorii din Vărăşti nu vor coborî ştacheta", zice preşedinta Elena Camă. "Dimpotrivă. Sarcinile mari pe care le avem ne mobilizează şi mai mult, şi acum, în perioada iernii, învăţăm, chibzuim, hotărâm ce avem de făcut. De fapt este, cred eu, o permanentă stare de învăţătură, fiindcă învăţăm şi când muncim, mereu apărând lucruri noi."

Lecţia la care am participat, alături de cooperatori, a avut ca temă producerea răsadurilor. Pregătită cu multe amănunte, cu pricepere explicată tehnologia răsadurilor – aici se produc anual peste 9 milioane de fire de răsad –, exemplificări făcute în faţa plan­şelor şi graficelor, lecţia a fost ascultată cu deosebită atenţie. S-au încins apoi confruntări de păreri şi idei, s-a vorbit despre experienţe proprii. Pe fiecare îl interesa câte ceva, fiindcă fiecare doreşte ca şi din curtea sa să obţină legume cât mai timpurii. Florica Dociu, Maria Galea, Viorica Temelcea, Floarea Nedelcu au cerut multe amănunte despre repicatul verzei şi semă­natul tomatelor timpurii în sera înmulţitor, lucrări care se fac în această lună. De altfel, am aflat că ele se înscriu printre cele mai expe­rimentate legumicultoare, având cele mai frumoase şi roditoare grădini, de unde contractează cu statul importante cantităţi de legume. S-a discutat mult despre amestecurile de pământ, despre densitate, despre grija cu care trebuie supravegheate zi de zi răsa­durile. Lecţia s-a dovedit, prin participarea cursanţilor, a fi un util schimb de experienţă, deoarece fiecare a avut de învăţat câte ceva de la celălalt, iar toţi laolaltă şi-au exprimat hotărârea de a realiza în acest an producţii chiar mai mari decât în anul trecut.
Ina Străuţ - Femeia, nr. 2/1989