Adunarea de dare de seamă şi alegeri a uneia dintre organizaţiile de bază din Secţia T48 a Întreprinderii Tractorul din Braşov - organizaţia de bază din atelierul piese turnate din aluminiu, fontă şi forjate - se ţinuse cu o zi înainte. Directorul general al întreprinderii, Octav Căpitanu, aflase că acolo "s-au emis noi idei pentru modernizare". Motiv pentru care l-a chemat pe inginerul Ambruş Carol, şeful serviciului pregătire a fabricaţiei şi i-a cerut să meargă până acolo şi să afle concret despre ce-i vorba.
Îl însoţim şi noi pe inginer. Şi ce aflăm? Adunarea respectivă debutase cu elogierea - pe deplin meritată - a rezultatelor obţinute în domeniul modernizării producţiei. Dar în acel moment a luat cuvântul comunistul Octavian Popa, care a spus: "Eu cred că nu trebuie să mai vorbim despre ce am făcut. Ce-am făcut, ştim. Dar ce am început în domeniul modernizării n-am terminat. Spre ce trebuie să mai facem şi cu ce putem contribui fiecare, cred eu că e bine să ne îndreptăm atenţia".
După această intervenţie, aflăm de la secretarul comitetului de partid din cadrul secţiei, dezbaterile s-au transformat din elogii - repetăm, meritate - în multe propuneri, dar în multe critici. Şi secretarul comitetului de partid din cadrul secţiei începe să le sistematizeze. Observăm că, o dată cu notarea lor, inginerul Ambruş Carol abia îşi stăpâneşte zâmbetul. Ca în final, să adauge: "Nu degeaba vă spunem noi vouă, celor din secţia T48 - zice el - că aţi intrat în secolul XXI. Voi sunteţi cu adevărat oameni ai progresului tehnic". "Parcă nu ne-aţi cunoaşte - a venit replica. Doar aţi condus până nu de mult această secţie."
Pe moment, n-am înţeles acest dialog şi am cerut explicaţii. Care, în esenţă, ar putea fi astfel rezumate. Modernizarea secţiei T48 - secţie care produce motoare, era şi este vitală pentru imprimarea unei înalte productivităţi pe întreaga întreprindere. Dar în acţiunea de modernizare a secţiei respective, lucrurile demaraseră într-un ritm de melc. Şi atunci, comuniştii au cerut conducerii întreprinderii: "Grăbiţi proiectarea, grăbiţi fundamentarea tehnico-economică, şi restul facem noi prin autoutilare. Fără întreruperea producţiei. Prin forţele noastre, chiar dacă nu vom sta să numărăm orele de muncă cu ceasul în mână".
Şi, într-un an şi jumătate, fără a sta nimeni cu ochii pe ceas, bătălia pentru modernizarea secţiei T48 - "bătălia celor 500 de zile pentru nou" - s-a desfăşurat zi şi noapte, prin angajarea tuturor forţelor colectivului. Iar această bătălie se apropie acum de finalizare. Argumente? Organizarea fluxurilor tehnologice este de o concepţie absolut revoluţionară. Automatizarea şi mecanizarea ating procente de 100%.
Secţia a făcut saltul - prin modernizare - de la o capacitate de producţie de motoare de 48.000 la 90.000, iar curând 100.000 motoare pe an.
S-au făcut calcule, care argumentează mai expresiv decât orice vorbe, că efortul comuniştilor, al celorlaţi oameni ai muncii din această secţie încorporează în el şi eroism şi performanţă. Dacă lucrările de modernizare ar fi fost executate cu forţe specializate din afară - proiectanţi şi constructori - ar fi durat cel puţin doi ani. Pe când aşa, prin investiţia de pasiune şi răspundere, de devotament, s-a realizat într-un an şi câteva luni. În 500 de zile. Comuniştii - au dovedit-o încă o dată - ştiu să câştige întotdeauna bătăliile cu noul. Cu progresul tehnic.
Nu vom intra în amănuntele tehnice şi organizatorice prin care s-a realizat această performanţă. Vom insista asupra unui singur fapt. A cărui semnificaţie spune totul. Fiecare dintre cei 350 de comunişti, câţi numără secţia, a investit peste o sută de ore, peste timpul de muncă normat, pentru ca secţia să intre mai repede, ca nivel de modernizare, în secolul XXI. Şi e de punctat de a intra. Chiar până la sfârşitul actualului cincinal.
Iar comuniştii de aici n-au timp de laude. Au înţeles - şi acţionează ca atare - pentru că documentele pentru Congresul al XIV-lea al Partidului îi cheamă în prezent la întâlnirea cu viitorul... Şi îi cheamă să pregătească, prin munca lor, această întâlnire.
Constantin Priescu - Scînteia, nr. 14.653/1989