Să nu le amestecăm!

În cuvinte calde, pornite cu adevărat din inimă, semnatarul uneia dintre scrisorile sosite de curând la redacţie zugrăveşte oraşul în care trăieşte, Sânnicolau Mare, "o localitate de câmpie din judeţul Timiş unde, în ultimii ani s-au construit multe întreprinderi noi şi blocuri foarte frumoase, cu magazine la parter".

Până aici, toate bune, numai că, ceea ce se întâmplă în aceste ma­gazine aparţinând ICSM, este o altă poveste şi suntem întrutotul de acord cu expeditorul (Demian Dumitru, Str. Panselelor nr. 1, bl. 8A, sc. B, ap. 3): povestea merită depănată spre ştiinţa celor ce, poate, n-o cunosc.

"La data de 10 februarie merg la Autoservirea nr. 2 ca să-mi cum­păr ţigări. Cer două pachete «Bucegi», ţigările mele preferate. Mi se pretind 12 lei, cu 3 lei mai mult decât costul celor două pachete şi întreb pentru ce trebuie să plătesc această diferenţă. Vânzătoarea îmi răspunde că la fiecare pachet «Bucegi» ţi se dă o ţigară «Golf» şi una «Snagov» (fără filtru)."

Socoteala ar fi, dacă am înţeles noi bine, următoarea: un pachet de ţigări "Bucegi" – 4,50, o ţigară "Golf" – 1 leu, o ţigară "Snagov" – 0,45 lei, total – 5,95 lei. Spre a nu se mai "încurca" cu mărunţişul, vânzătorii trec direct la cifra rotundă – 6 lei. Să fie, oare, o concepţie originală, "tip Sânnicolau Mare" de a participa la campania pe care atâtea organizaţii mondiale o duc contra fumatului? Nicidecum! Parcurgerea ur­mă­toarelor rânduri ale scrisorii lui Dumitru Demian ne convinge că nu-i vorba decât de o banală formă de vânzare condiţionată, ce merge, cum veţi vedea, până la sfidarea celui mai elementar simţ al datoriei şi respectului faţă de cetăţean.

"Am cerut «condica de sugestii şi reclamaţii» de la tovarăşa casieră, care m-a trimis la şeful de unitate, Heim Eduard. Îi spun păsul meu, însă acesta îmi răspunde că nu-mi dă condica; n-am decât să mă duc la direcţia ICSM, că el aşa a primit dispoziţie! La ieşirea din magazin am mai fost luat şi peste picior de vânzătoare: «Ei, ai primit condica?»"

Pe bună dreptate cetăţeanul se întreabă şi ne întreabă de ce această "Condică de sugestii şi reclamaţii" stă ascunsă undeva, prin birouri. Răspunsul ar trebui dat de tovarăşii care se ocupă de comerţul din Sânnicolau Mare. Numai că aceştia – înţelegem din aceeaşi scrisoare – sunt, cel puţin pentru moment, preocupaţi de o cu totul altă problemă. Iată câteva rânduri edificatoare: "Două du­zini de chibrituri a 5 lei se vând împreună cu un calendar care costă 10 lei. Ciocolată de 8,75 lei nu poţi cumpăra decât împreună cu calendar, 10 pachete de ţigări «Carpaţi» sunt însoţite, obligatoriu, de acelaşi calendar. Pe acest omniprezent calendar este foto­grafiată echipa de handbal… «Co­merţul» Sânnicolau Mare! Dar, ce ne facem – ne scrie cu umor co­res­pondentul nostru – că până la sfârşitul anului va trebui să cum­părăm o grămadă de calendare! Ce o să facem cu ele?"

Asta cam aşa e, fiindcă, în mod logic, fiecare dintre noi are nevoie de un singur calendar pentru întreg anul. Ce-ar fi – e o pro­pu­nere – dacă băieţii (cu siguranţă zdraveni) ai echipei de handbal s-ar fi afirmat pe teren, prin forţe proprii? Şi ce-ar mai fi, dacă tovarăşul însărcinat cu bunul mers al comerţului în Sânnicolaul Mare s-ar ocupa de altceva decât de lansarea echipei fa­vorite? Să se ocupe, adică, de co­merţ – şi nu oricum, ci cu spiritul de răspundere pe care-l reclamă des­fă­şu­ra­rea unei asemenea activităţi. E bine să nu le amestecăm!
Liana Molnar - Flacăra, nr. 9/1989