Şcoala şi tarlaua

Cel puţin până acum, iarna e blândă şi la Cooperativa agricolă Măgurele din Sectorul Agricol Ilfov se profită din plin de vremea bună. Nici iarna nu se stă. Nici nu s-ar putea, când două din sectoarele importante ale cooperativei sunt legumicultura şi zootehnia.

Abia se termină cu câmpul şi oamenii încep încă înainte de anul nou pregătirea răsadniţelor – repararea ramelor, aducerea şi cernerea mra­ni­ţei, pregătirea patului germinativ. A început să răsară varza şi se seamănă tomate pentru solarii. Capitala, doar la câţiva paşi, cere legume. Recoltele mari şi timpurii înseamnă şi muncă, dar şi beneficii frumoase. Mai înseamnă şi tradiţie şi pricepere.

– Agricultura, ne spune Dumitru Niţă, de mulţi ani preşedintele coo­perativei, e o meserie care se învaţă din tată în fiu, însă învăţătura asta nu mai este suficientă. Dorim recolte din ce în ce mai bogate care se pot obţine numai cu tehnologii noi, cu soiuri de seminţe selecţio­nate. Trebuie să ne gândim şi la pământul pe care-l vrem la fel de fertil în fiecare an. Pieţele bu­cu­reş­te­ne au nevoie de legume proaspete şi bune. Cu cât apar mai devreme pe piaţă cu atât mai bine şi pentru consumatori şi pentru producători. Este nevoie de mai mult lapte, de mai multă carne. Toate acestea se pot obţine prin muncă, printr-o organizare, prin disciplină de către oa­meni care-şi cunosc meseria, care sunt la zi cu toate noutăţile ei. Oamenii noştri vor să înveţe pentru că şi-au dat seama că asta e în interesul lor. Ştii mai multe, obţii recolte mai mari.

Într-adevăr, măsura imediată a eficienţei unei forme de învă­ţă­mânt este interesul cu care îl pri­vesc cursanţii. La CAP Măgurele în­vă­ţă­mântul agrozootehnic se des­fă­şoa­ră în trei cercuri: legumicultură, zootehnie şi cultură mare conduse de inginerul Alexandru Niculescu, şeful sectorului legumicol, de in­gi­ne­rul zootehnist Liliana Pipoş şi de in­ginerul şef Tudor Popescu. Cursanţii sunt bineînţeles ţărani. Dar nu numai ei participă la aceste cursuri, aflăm de la pre­şedintele Dumitru Niţă, ci şi unii din cetăţenii din comună, din cei mai tineri, muncitori din întreprinderile bu­cu­reştene care în timpul liber lucrează fie în acord glo­bal, fie ajutându-şi părinţii. La Măgurele, pe lângă forţa de bază, cooperatorii, mai lucrează încă aproape 400 de oameni care mun­­cesc la în­treprinderile din Ca­pitală sau la Centrul Naţional de Fizică din comună care realizează 40-50 de norme pe an. O forţă de muncă deloc de neglijat şi care în anumite situaţii simte nevoia să se pună la curent cu noutăţile din agricultură.
Oprea Georgescu / Flacăra, nr. 6/1989