Veghe statornică la frontierele patriei

A devenit o tradiţie ca în fiecare an, la 25 iunie, să fie sărbătorită Ziua Grănicerilor Republicii Socialiste Ro­mâ­nia, ceea ce constituie o expresie elocventă a preţuirii şi încrederii acordate de partidul şi statul nostru, de între­gul popor, celor care străjuiesc cu abnegaţie, responsabilitate şi vigilenţă fruntariile patriei.

Pământul acela moştenit de la străbuni, cu gloria lui milenară în­scri­să în monumentele şi obeliscurile ce reamin­tesc despre eroismul dintotdeauna al poporului nostru, are în pragurile sale statornicele aşezări grănicereşti durate pe temelii de pia­tră ale cetăţilor dacice, unde să­pă­tu­ri­le arheologice scot neîncetat la iveală re­licvele străvechi dave. Aşezările acestea au o semnificaţie aparte, conferită de ostaţii care au epoleţi de culoarea ierbii pământului românesc cu însemnul de armă reprezentând conturul ţării, unite între ele, ca într-un brâu viu, de veghea neîntreruptă a grănicerilor care-şi împletesc iubirea de neam şi de ţară în emblema datoriei împlinite. Este emblema frumuseţilor morale şi de luptă ale os­ta­şilor grăniceri, care, crescuţi şi educaţi în anii celor mai grandioase înfăptuiri din istoria multimilenară a patriei, denumită cu legitimă mân­drie patriotică "Epoca Nicolae Ceauşescu", stră­ju­iesc cu abnegaţie sacrele fruntarii, fiind gata oricând ca, împreună cu toţi ostaşii forţelor noastre armate, cu întregul popor, să apere cu fermitate cuceririle revoluţionare, independenţa, suveranitatea şi integritatea teritorială ale României socialiste.

George Călinescu scria că românii sunt un neam vechi şi nobil. Apre­ci­e­rea aceasta ne-a fost întărită parcă şi mai mult după ce i-am cunoscut pe ostaşii care veghează în pragurile albe ale bornelor de hotar, dedicându-şi în întregime eforturile şi energiile creatoare înfăptuirii exemplare a sar­ci­ni­lor ce le revin din documentele Congresului al 13-lea şi Conferinţei Naţionale ale partidului, din expunerile şi cuvântările tovarăşului Nicolae Ceauşescu la înaltele forumuri de partid, de stat şi ale democraţiei muncitoreşti, revoluţionare, din Directiva comandantului suprem al forţelor armate.

Nobleţea cu care grănicerii îşi îndeplinesc misiunile este mai mult decât o mărturie, este un act de conştiinţă patriotică. Le-am auzit, pe potecile şerpuitoare, paşii răsunând ca un ecou al trăiniciei veghei lor, le-am văzut siluetele, care, din depărtare, se profilau în perimetrul câmpiei
ce-şi legăna holdele crescute din rodnicia pământului românesc. Şi, paradoxal, ni s-a părut că nici aici nu fascinaţia peisajului ne emoţiona, ci oamenii aceştia ai datoriei, a căror cutezanţă şi iscusinţă ne atestă că-şi dăruiesc plenar tinereţea cauzei străjuirii patriei socialiste.
Maiorul Vasile Spiridon asociază împlinirile de acum ale efectivelor din subordine cu năzuinţa ardentă pentru obţinerea calificativelor superioare în actualul an de instrucţie. Şi, firesc, împleteşte însufleţirea întregului colectiv în ce priveşte realizarea noii calităţi în procesul instructiv-educativ şi în îndeplinirea misiunilor încredinţate, cu necesitatea continuării şi îmbogăţirii glorioaselor tradiţii de luptă ale marii unităţi, înscrise cu litere de aur în cro­nica vitejiei ostaşilor Regimentului 1 Grăniceri, care s-au remarcat în crâncenele încleştări ale bătăliilor de la Mărăşti şi Oituz, din vara anului 1917, în memorabilele zile ale revoluţiei de eliberare socială şi naţională antifascistă şi antiimperialistă de la 23 August 1944.
- Spiritul revoluţionar pe care-l manifestă din ce în ce mai mulţi ostaşi ai subunităţilor noastre constituie o expresie vie a hotărârilor comuniştilor şi uteciştilor, a celorlalţi militari de a îndeplini în mod exemplar planul pregătirii de luptă şi politice, remarca interlocutorul nostru. Rezultatele superioare obţinute la instrucţie, în poligoanele de tragere, la exerciţiile şi aplicaţiile tactice, în executarea misiunilor de pază definesc, de fapt, calităţile politico-morale şi de luptă ale acestor vrednici străjuitori ai fruntariilor partiei.

În ziua aceea de iunie i-am găsit în plină activitate grănicerească pe căpitanii Zaharia Ivaşcu şi George Dediu.
- Un accent deosebit, spunea căpitanul Ivaşcu, îl punem pe mobilizarea tuturor cadrelor, înseosebi a celor tinere, pentru a manifesta o maximă răspundere în instruirea subordonaţilor, o exigenţă sporită faţă de militari, astfel încât ei să îndeplinească în mod exemplar misiunile de pază în condiţiile unui trafic intens, să execute un riguros control al mijloacelor de transport feroviar, rutier şi naval.

În contextul activităţilor educaţionale, o evidentă influenţă formativă o au dezbaterile din cadrul învăţământului politico-ideologic, dicţionarele etice ostăşeşti, con­cursurile pe teme de legislaţie: "Legile ţării, legile noastre", "Cel mai vigilent grănicer", "Cel mai bun cunoscător al legilor" ş.a. Ca atare, sporeşte necontenit şi numărul celor care se situează pe aliniamentul vredniciei grănicereşti.

Şi ce altă oglindă mai fidelă a virtuţilor ostăşeşti poate fi decât cea pe care ne-o oferă panoul de onoare din curtea unităţii? Inscripţiile acestea succinte au ceva din decupajele regizorale ale unor secvenţe de film pe deplin edificatoare. (...)

De-a lungul a peste 3.000 km de frontieră, pretutindeni, întâlnim oameni ai datoriei, veghind la posturile lor, simţind cum bate alături de ei inima mare şi puternică a întregului nostru popor. Oameni aflaţi într-o continuă misiune şi având un numitor comun: acela al slujirii intereselor naţiunii, cu abnegaţie şi devotament, sub gloriosul drapel tricolor pe faldurile căruia este înscrisă cu litere aurite suprema poruncă: "Pentru patria noastră, Republica Socialistă România!".
Gheorghe Derevlean, Gheorghe Cumpătă - Flacăra, nr. 25/1989