x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Dau un ochi pentru o pubelă de gunoi

0
Autor: Valentin Zaschievici 27 Mar 2009 - 00:00

E foarte nasol să scrii la maşină o sentinţă penală. Foaaarte nasol, că dacă greşeşti, după cum a greşit grefiera procesului pe care-l vom relata, rămân posterităţii nişte chestii remarcabile.



Uite aici:
"TRIBUNALUL; Reţine că fapta aşa cum a fost descrisă de actul de vânzare susţinut oral în instanţă de re­pre­zentantul procuraturii a fost comi­să de inculpat şi recunoscută". Deci, ce fel de act? De vânzare? Mă rog, dar să revenim la fondul pro­blemei, aşa cum l-a reţinut la acea vreme ins­tan­ţa: fapta comisă şi re­cu­noscută.

Păi, inculpatul a recunoscut, în pri­mul rând, că nevastă-sa era beţivă şi curvă. Mai mult beţivă decât curvă, ori viceversa, chestia e că dumneaei echilibra ambele păcate cu grijă, sperând pesemne ca din echilibrul ăsta al viciilor să iasă vreo virtute. Radu Leu îi pusese în vedere curvei celei beţive să se potolească, că de nu îi va creşte ditamai cocoaşa.

Da' ea nu şi nu, ambele orificii aveau mare nevoie de a fi umplute concomitent cu chestii lichide respectiv foarte solide, aşa încât în ziua de 18 apriliei 1989 madam s-a umplut pe amândouă părţile şi aşa umplută a găsit-o bărbatu-său, Leu: pe o parte, era plină de ţuică, pe partea cealaltă se umplea tocmai cu victima, Matei Fătu.

Cu cuţitul în mână şi-a descope­rit Leu, venind de la serviciu, patul conjugal, şi pe consoarta pe care victima se străduia s-o umple, pe undeva pe la jumătatea trupului, cu ceva ce-i prisosea lui. Hârşi!, soţul care-şi purta cu greutate povarea coarnelor l-a de­zum­­flat rapid pe Fătu, victima, care s-a desprins din persoana soţiei încor­noratului pentru a face doar câţiva paşi spre uşa după care buf! O crăpat baba-ntr-însul!
Biata victimă nici n-ar fi avut cum se apăra, că avea în sânge 2,2g/mie alcool.

Ei bine, să reţinem un aspect: la proces, în iarna anului 1989, ucigaşul Leu a fost tratat de instanţă cu mizericordia cuvenită, adică a fost condamnat la 4 ani jumate de puşcărie, reţi­nându-se că el a fost sub imperiul unei puternice emoţii. Un post scriptum să ne fie îngăduit: dacă pedeapsa făptaşului a fost aşa mică, e posibil ca un motiv să fi fost acela că victimei i se desfăcuse contractul de muncă, vreo două săptămâni înainte de deces. Cauza: absenţe repetate. Mo­tivul absenţelor, înţelegeţi, nu putea fi altul decât cultivarea coarnelor lui Leu, în propriul pat conjugal. S-a întâmplat undeva, în Brăila.


Ce face gunoiul din om... Cităm din sentinţa Tribunalului Brăila, dată în martie 1989. "Tovarăşul procuror, având cuvântul, expune pe larg situaţia de fapt din dosar..." Să-i dăm deci cuvântul tovarăşului procuror:

În dimineaţa zilei de 12 iulie 1988, inculpatul Ion Ion, însoţit de martorul Conăcel, a ajuns, deservind maşina salubrităţii, pe strada cutare, în dreptul imobilului părţii vătămate. Acolo, inculpatul a săvârşit marea greşeală de a refuza să ia în custodie con­ţi­nutul pubelei, reziduurile pregătite cu multă grijă încă de cu seară de partea vătămată.

Normal să le fi pregătit, biata parte vătămată, că dacă rata venirea autogunoierei, rămânea cu mizeria pe cap să i se împută sub fe­­reastră încă o săp­tămână şi asta era insuportabil. Ei bine, maşina a venit, iar Ion a refuzat să ia gunoiul, aşa cum îl obliga fişa postului şi codul deontologic al lucrătorului la salubritate, fapt ce i-a adus reproşuri vehemente din partea părţii vătămate precum şi o pereche de palme răsunătoare, ad­mi­nistrate peste obraz.

La rândul său, in­cul­patul a reacţionat administrându-i părţii vătămate palme peste obraz cu lopata din dotare, întâmplare din care părţii vătămate i-a sărit un ochi din cap. Ca un amănunt poate lipsit de semnificaţie, de capul părţii vătă­mate lopata s-a rupt în două. Cu coada lo­peţii în mână, inculpatul a fost ur­mărit mai apoi de mama părţii vătă­mate. Cu mama părţii vătămate pe urme, inculpatul şi-a pierdut urma pe străduţe...

Miliţia avea să-l găsească în scurt timp. Instanţa s-a arătat milos­tivă, observând faptul că inculpatul a fost sub imperiul tulburării pricinuite de palmele admi­nistrate de partea vătămată, precum şi de afuriseniile mă-sii, mai fiind sensibilizată şi de buna comportare de până atunci a gunoierului, dar şi de cei doi copii mici pe care-i avea de crescut. Aşadar, pentru ochiul scos, Ion a luat patru ani de puşcărie. Lucrătorul la salubritate a mai pierdut şi dreptul, pentru doi ani, de a fi ales primar sau deputut în Marea Adunare Naţională, precum şi de a fi ales membru de partid, chestii pe care cu siguranţă nu le avea în vedere în viitorul apropiat.
Citeşte mai multe despre:   partii,   cronica neagră

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de