Egon Krenz abandonează puterea

Dezintegrarea statului est-german, a partidului comunist continuă. Nu mai e vorba despre tranziţie, de re­for­mă. Egon Krenz şi alţi lideri susţin că reunificarea nu este o problemă pentru viitorul apropiat.

Lucrurile merg în direcţie opusă. Nimeni nu crede că re­gimul lui Krenz va supravieţui. La 28 noiembrire, cancelarul Kohl pro­pu­ne formarea unei confederaţii din cele două state germane, în cadrul unui proces gradual de unificare. So­vieticii angajaseră şi ei această for­mu­lă, dar nu ca un pas spre unificare, ci ca o soluţie finală a problemei ger­ma­ne. Liderii occidentali sunt neliniştiţi de perspectiva reunificării. Amintirea rolului jucat de Germania în secolul XX revine.

O mare putere continentală în inima Europei, cu 80 de milioane de locuitori şi cu un po­tenţial economic uriaş, nu e o pers­pec­tivă prea bună. Cui va aparţine acestă Germanie? Va fi ea neutră? Va ră­mâne în continuare în structurile eu­roatlantice? Greu de răspuns în con­diţiile unei derulări accelerate a evenimentelor. Nimeni nu poate anticipa ce se va întâmpla. La 1 De­cem­brie, Parlamentul din Berlinul de Est vo­tează desfiinţarea monopolului par­tidului. La 3 decembrie, Egon Krenz şi întregul Birou Politic demi­sio­nează. În câteva zile, partidul co­munist dispare. Opoziţia, care mobilizase mul­ţimile în perioada august-decembrie, susţine un "socialism democratizat" şi un stat est-german. Populaţia do­reş­te însă democraţie adevărată şi uni­ficarea Germaniei.
Stelian Tănase , din volumul Istoria căderii regimurilor comuniste, Bucureşti, Humanitas, 2009, p. 226-227