Ancheta lui Silviu Brucan

Document dactilografiat cu litere mari (maşină IBM), destinat şefului DSS, adjuncţilor acestuia şi Cabinetului 1, cu interspaţii pentru nume proprii scrise de mână (reprodus integral); sublinierile îi aparţin gen. Iulian Vlad, şeful DSS

Brucan Silviu a apreciat că cele două persoane de la Consiliul Popular al Municipiului Bucureşti sunt "oameni simpli, timizi, jenaţi de misiunea care o aveau de executat".

Notă privind discuţiile purtate la domiciliul lui Brucan Silviu în ziua de 6 aprilie a.c., în legătură cu mu­tarea lui la Zimnicea.

După ora 7:00, aflându-se în bucătărie şi luând micul dejun, discută cu Saşa despre epoca stalinistă şi metodele specifice acestei pe­rioade.

Îi relatează Saşei că "ambasadorul României la Bonn, Marcel Dinu, a făcut o conferinţă de presă în care a spus că în România nu s-au luat şi nu se iau nici un fel de măsuri împotriva semnatarilor scrisorii".
Saşa îl întreabă dacă "asta a scos-o din burta lui", iar Brucan îi răs­punde că "nu putea să facă aşa ceva, pentru că pentru a anunţa chestia trebuia să fie autorizat de Ministerul de Externe. Dar că dacă îşi închipuie ăştia că se poate manipula opinia publică, asta e o altă chestiune. Şi atunci ambasadorul vest-german s-a dus să-l vadă pe Corneliu Mă­nescu. Şi a fost oprit."

Brucan adaugă că ambasadorul vest-german "a comunicat chestia asta şi a fost rechemat la Bonn."

Brucan afirmă că el se aştepta ca guvernul vest-german să facă acest gest. Părerea sa era că printre pri­mele ţări se vor număra Italia, Olanda. În continuare, Brucan arată că, întâlnirea de săptămâna viitoare de la Grenada din Spania cu mi­niştrii de externe ai ţărilor Pieţei Co­mune va discuta chestiunea Româ­niei şi ce măsuri se adoptă.

Este de părere că s-ar putea ca România să rămână izolată pe plan interna­ţional, că, pro­babil, va scădea considerabil nu­mă­rul de turişti străini şi că poziţia adoptată de statele occidentale faţă de România reprezintă "o sugrumare lentă".

Afirmă că România ar fi putut deveni ţară turistică mai importantă decât Elveţia.

La ora 9:43, familia Brucan a pri­mit vizita unui bărbat cu care Brucan a purtat următorul dialog:

Dl.: - Nu ştiu dacă vi s-a adus la cunoştinţă că există la nivelul Consiliului Popular al Capitalei o decizie prin care se anunţă faptul că dumneavoastră trebuie să vă mutaţi de aici. Cunoaşteţi ceva? Ştiţi ceva?

B.: - Nu ştiu nimic. Nu ştiu, dar nu am de gând să mă mut, vreau să vă spun de la început.

Dl.: - Vrem să ştim şi să cunoaştem şi poziţia dumneavoastră.

B.: - Da, poziţia mea e că nu mă mut. E o măsură ilegală şi nu am de gând să mă mut. Numai dacă se face cu forţa. Dar nu vom coopera, în orice caz.

Dl.: - Acolo era propunerea Zim­nicea. Eu am crezut că dumneavoastră cunoaşteţi.

B.: - Nu, nu cunosc.

Dl.: - Noi pentru acest lucru am venit. Dacă dumneavoastră nu cunoaşteţi, am să informez şi eu. Deci poziţia dumneavoastră este aceasta că nu vă mutaţi?

B.: - Da. Numai cu forţa.

Dl.: - Eu am fost trimis să discut cu dumneavoastră numai acest aspect. Am să informez pe tovarăşii de la Consiliul Popular al Capitalei şi în funcţie de ce o să spună dânşii, o să vă comunicăm şi dumnevoastră sau să vedem cum procedăm.

B.: - E-n regulă.

Dl.: - Vă mulţumim!
După plecarea vizitatorilor, Brucan spune că: "Am ştiut că va veni chestia asta... eu cu asta am de-a face încă din primele săptămâni. Asta făcea parte din strategia iniţială. Presinile pentru dezicere".

Saşa: - Poate să fie oricând.

B.: - Mă rog, ştiu că poate să fie oricând, dar aşa s-au petrecut lucrurile...

S.: - Trebuie să le spui ălora. Trebuie să le spui.

B.: - ... Cronologic. Le-am spus.

S.: - Dar şi această chestiune, ştii? - Care parcă o pun: Ce-ai face dacă? Dragă, nu ştiu, ei trebuie să înţeleagă că tu nu poţi să te substitui organelor de stat. Numai statul poate să facă ceva pentru a îmbunătăţi imaginea noastră.

B.: Nu.

S.: - Eu cred că numai statul poate să facă aşa ceva. Respectiv, partidul.

B.: - Da, da' dacă ei nu încep nimic, eu trebuie să fac ceva.

S.: - Da, dar dacă ai numai pe ce bază face. Altfel e o minciună.

B.: - Dragă, dacă îmi dau asigurarea că mă pun în libertate şi că...

S.: - Păi poţi să spui doar atâta.

B.: - Atâta pot să spun!

S.: - Păi atâta.

B.: - Atâta pot să spun! Eu pot să comunic că am fost pus în libertate, că mi s-au dat asigurări că măsurile împotriva mea vor fi anulate. Atât pot să spun.

S.: - Dar mai mult nu pot să spun.

B.: - Asta ar avea un e cou formidabil. Mai mult nu pot să spun. Sigur că nu pot să spun mai mult.

S.: - Da, dar tocmai asta este: singurul care poate face ceva este..., este...

B.: - Sigur că numai dacă decid ei.

S.: - Da! Păi, nu se poate spune ceva care nu e imediat dovedit cu adevărat.

B.: - Sigur că da.

S.: - Eu nu ştiu, acest joc dublu este fantastic. Ba una, ba alta. Ba asigurări, ba... Ei, dragă, ce-o fi, o fi! Fi sărac, sărac.

B.: - Asta e tactica uni om politic care nu mai are nimic de pierdut.

S.: - "Lucrurile au devenit mai rele, dar tocmai ele te întăresc" (în limba engleză). Asta are mai multe aplica­ţii. Notele lui Shakespeare au mai multe aplicaţii.

B.: - Acest gen de ameninţări au umplut primele două săptămâni.

S.: - Bine, acuma, dragă eu cred că este altă fază pentru că nu se mai repetă. Deci asta s-a făcut, s-a spus, s-a dres, dar nu cred că s-a schimbat. Au spus ce-au avut de spus, au făcut ce au avut de făcut, şi acum aşteaptă. Poate să fie o întârziere, poate să nu fie. În orice caz, trebuie să ne obişnuim şi cu gândul ăsta. Că nu este o măsură politică inteligentă, asta e altă poveste, dar nu ne priveşte pe noi.

Document din volumul: Dosarul Brucan. Documente ale Direcţiei a III-a Contraspionaj a Departamentului  Securităţii Statului (1987-1989), Iaşi, Editura Polirom, 2008, p. 543-546