Dan Deşliu aprecia că România devenise un lagăr în aer liber

Departamentul Securităţii Sta­tului ● Unitatea Specială "R" ● Secret ● Aprilie 1989

Vă raportăm că postul de radio Vocea Americii a difuzat în cadrul programului în limba română, din data de 7 aprilie 1989, partea a treia din comentariul lui Dorin Tudoran despre scrisoarea de protest a poe­tului Dan Deşliu; în continuare, integral, materialul difuzat:

Dorin Tudoran: "Dar copiii?, întreabă Dan Deşliu spre finalul enumerării acelor realităţi care com­pun ceea ce poetul numeşte de­zastrul naţional. Iată ce-i scrie Dan Deşliu, referitor la copii, preşedintelui Nicolae Ceauşescu".
Poate chiar nu vi s-a spus nimic în acest sens, după cum n-aţi ştiut, pare-se, adevărul despre deşeurile poluante din afacerea Sulina. Poate nu vi s-a adus la cunoştinţă că se vând contra franci francezi, lire en­gle­zeşti etc. chiar şi copii, fii şi fiice ale acestei ţări, copii încă neştiutori, cum îndrăznesc să presupun că veţi fi fost odată chiar şi dumneavoastră, domnule preşedinte. Mă gândesc câte nu s-ar fi putut întâmpla, dacă o asemenea afacere ar fi fost întreprinsă, de pildă, în timpul domniei regelui Ferdinand. Îmi permit să observ că şi dv., şi cel ce semnează aceste rânduri ne-am născut în acea perioadă. Evitând speculaţiile, voi aminti doar că am avut prilejul să-l văd pe urmaşul lui Ferdinand, întregitorul, Carol al II-lea, circulând nu o dată pe Calea Victoriei, ca pieton cu 2-3 aghiotanţi în preajmă.

Dorin Tudoran: "Ce observă azi Dan Deşliu, şi nu doar pe Calea Victoriei? Să-l ascultăm".
Iar azi, la apropierea automobilului prezidenţial, precedat de sirene asurzitoare, miliţieni şi agenţi în civil, tot mai numeroşi pe zi ce trece, fluieră ca la foc, opresc pietonii de pe trotuare, îi împing prin curţi, prin ganguri, pe străzi lăturalnice, mărind senzaţia de lagăr în aer liber. Am refuzat şi voi refuza în conti­nuare să mă supun acestui tratament înjositor, acestei încercări brutale de a ne muta brusc din condiţia de concetăţeni, de chiar tovarăşi ai dumneavoastră, în aceea de gunoi care trebuie ascuns grabnic, undeva, când vin boierii.

Dorin Tudoran: "Iată, în conti­nuare, atât motivele pentru care Dan Deşliu refuză să se supună acestui tratament, cât şi opiniile sale des­pre aceste abuzuri". Pentru că, în fond, cei supuşi acestui tratament sunt la urma urmelor po­porul, aceas­tă entitate foarte greu de precizat şi mai ales de consultat, în nu­mele căruia se săvârşesc cele mai di­verse abuzuri, încălcări ale lega­li­t­ă­ţii, ale Constituţiei, de la violarea cores­pondenţei la neîn­de­pli­nirea delibe­rată a obligaţiilor asumate în cadrul unor convenţii interna­ţiona­le.

Dorin Tudoran: "Nu există, to­tuşi, în România o Constituţie?".
Ba da, însă este Constituţia RSR, în concepţia dv., altceva decât un petec de hârtie?
Nu cred, fiindcă altminteri n-ar mai tropăi buldozerul zi şi noapte prin casele şi curţile atâtor gospodării proprietate personală din oraşele şi satele româneşti. Nu cred, fiindcă am avut parte şi eu de nişte experienţe care mă în­tăresc în convingerea mea că mul­te prevederi constituţionale sunt eludate sistematic.

Dorin Tudoran: "Chiar poate da poetul unele exemple concrete, sau preia aşa, nişte zvonuri? Da, Dan Deşliu poate oferi preşe­dintelui Nicolae Ceauşescu astfel de exemple. Ascultaţi-l".
Nu prea demult s-a recurs la o înscenare menită să-mi tulbure grav viaţa familială, folosindu-se fragmente de convorbiri telefo­nice şi scrisori, unele neajunse nicicând la destinaţie. Totul prelucrat migălos şi, evident, cu mijloace tehnice ultramoderne de către marii specialişti în aşa ceva. Dvs. susţineţi că demersu­rile externe pentru respectarea acordurilor pe care le-aţi semnat cu propria mână înseamnă ames­tec în treburile ţării. Dar intrarea bivolului metalic într-o gospo­dă­rie, dar cizmele cu care se calcă su­fletul unei familii? Acestea cum propuneţi să le numim, dom­nule preşedinte?

Dorin Tudoran: "Fireşte, întrebare pur retorică. Poetul o ştie, nu aşteaptă răspuns, ci explică singur despre ce este vorba. Să-l ascultăm deci pe Dan Deşliu".
Dar dumneavoastră acţionaţi invariabil cu voie de la popor, în numele acestuia. O mână de inşi corupţi şi înspăimântaţi până în măduva oaselor confecţionează mesaje, telegrame, aclamaţii pe bandă, ca să dovedească ce? Că sun­teţi cel mai iubit fiu al po­po­rului. Şi ei, şi toţi ceilalţi acţio­nea­ză sub imperiul fricii. Căci aşa, da, aţi reuşit, la cel mai înalt nivel să băgaţi groaza în oameni. Dar, totodată, doriţi să apăreţi drept cel mai iubit. Iarăşi imposibil, dom­nule preşedinte. De când lumea, dragostea şi frica nu fac casă. Tea­ma nu admite celălalt sentiment. Teama, dimpotrivă, stâr­neşte se pare că ştiţi ce, altminteri cum s-ar explica paza ex­traordinară de zi şi noapte? Sun­teţi, domnule preşe­dinte, neîn­do­ielnic, cel mai păzit fiu al poporului...

Dorin Tudoran: "Îi confirmă Dan Deşliu lui Nicolae Ceauşescu în scrisoarea deschisă pe care i-a adresat-o, al cărei text integral, vă reamintim, am început să-l difu­zăm de miercuri, 5 aprilie. Mul­ţumindu-i lui Victor Ştrengaru pentru citirea pasajelor, Dorin Tudoran vă spune la revedere şi va aşteaptă pe mâine, când vom merge mai departe pe firul acestei scrisori".
Cartea Albă a Securităţii, Istorii literare şi artistice (1969-1989), Bucureşti, Serviciul Român de Informaţii, 1996, p. 433-434