Ioan Groşan a refuzat să răspundă unei anchete literare de la Paris

Mai 1989. Declaraţie

Subsemnatul Groşan Ioan, refe­rent de specialitate în cadrul UAP, am primit în urmă cu două săp­tămâni o scrisoare din Franţa, de la scriitorul Nicolae Breban, în care mi se solicită să răspund la o anchetă literară, pri­vind cultura română, anchetă reali­zată de revista Les temps modernes, care apare la Paris. Totodată, Nicolae Breban mă ruga să înmânez în­tre­bă­rile respective, în număr de cinci, scriitorilor Ştefan Augustin Doinaş, Mircea Dinescu, Ştefan Agopian, An­drei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Mircea Cărtărescu, Ileana Mălăncioiu, Ioan Buduca, Nicolae Manolescu. În­tre­bările sunt următoarele:

1. Din compartimentele culturii vii, româneşti, care credeţi că ar fi cel cu adevărat competitiv în planul culturii europene?

2. Credeţi că e vina noastră că li­teratura română era prost sau deloc cunoscută (sau "fals" cunoscută) în străinătate, în Occident, şi dacă da, din vina cui? În primul rând a noastră, a creatorilor din ţară, a emi­graţiei noatre, care a încercat poate o exagerată politizare a literaturii, sau, pur şi simplu, a Occidentului?

3. Faţă de literaturile socialiste din jurul nostru, literatura noastră a pierdut, cel puţin o dată, ocazia de a se afirma: când credeţi că a fost acel moment? În timpul stalinismului, în august 1968 (şi anii libe­ra­lizării) sau azi?

4. Ce legătură credeţi că există între literatură şi politică? Există în România ultimelor decenii creatori de primă mână, şcoală onirică, suprarealistă, "estetizantă", textua­listă etc., care nu conţin un mesaj social-politic direct, explicit; credeţi că într-o ţară din Europa centrală, comunistă, aceşti creatori, în ciuda nivelului înalt al operei lor, sunt simpli evazionişti?

5. În perioadele de criză (sau, dacă doriţi, de ananghie, de catastrofă), credeţi că un cetăţean oarecare, chiar şi un specialist de înaltă clasă, poate să se "îngroape" în etica propriului său profesionalism? Este aceasta, ca în cazul lui Noica, un semn al supravieţuirii profunde şi universale al culturii noastre, sau doar o fugă, o imaturitate, o absenţă a experienţei şi identităţii civice?

Acestea sunt întrebările pe care, evident, nu le-am transmis, consi­derând că obiectul lor depăşeşte un cadru strict literar şi cultural, fără a face o bună propagandă culturii noastre în lume.
Ioan Groşan
Document din volumul: Cartea Albă a Securităţii, Istorii literare şi artistice (1969-1989), Bucureşti, Serviciul Român de Informaţii, 1996, p. 439