Notă referitoare la Dan Hăulică, critic de artă, redactor şef al revistei Secolul 20

Născut la 7 februarie 1932, în Iaşi, membru PCR, absolvent al Facultăţii de filologie şi al Institutului de arte plastice, căsătorit, are un copil. În 1954, a absolvit Facultatea de Filologie din Iaşi şi a fost încadrat ca preparator la universitatea din localitate.

În perioada 1956-1958, şi-a desfăşurat activita­tea ca redactor la "Gazeta literară" din Bu­cureşti, de unde a fost transferat în funcţia de cercetător la Institutul de is­torie şi teorie George Călinescu. În 1962, a fost încadrat ca redactor la zia­rul Scînteia, iar în 1963 numit redactor-şef al revistei Secolul 20, după doi ani fiind preşedinte executiv al Consiliului audiovizual mondial pentru editarea şi cercetarea artei.

În virtutea funcţiilor ce le deţine, a efectuat mai multe călătorii în străi­nă­tate, prilej cu care a intrat în legă­tură cu elemente din emigraţie, Eu­gen Ionescu şi fiica sa, Marie France Io­nescu. În emisiunile posturilor de ra­dio reacţionare sunt comentate po­zitiv atitudinea şi poziţia sa. Întreţine relaţii cu persoane din mediul literar-artistic, între care Andrei Pleşu şi Lu­cian Pintilie. A manifestat lipsă de re­cep­tivitate faţă de indicaţiile Consiliu­lui Culturii şi Educaţiei Socialiste de a cuprinde în revista pe care o conduce materiale cu caracter militant şi omagial.

În 1988, nefiind de acord cu observaţiile factorilor competenţi referitoare la conţinutul unor articole propuse spre publicare, a tergiversat mai multe luni apariţia revistei, as­pect pe care l-a comunicat legăturilor sale din emigraţie, fiind exploatat de propaganda duşmănoasă.

Faţă de legăturile apropiate, a făcut comentarii negative la adresa unor aspecte ale politicii partidului şi sta­tului nostru în domeniul cultural.

S-a solidarizat cu diferite persoane îm­potriva cărora s-au luat măsuri pen­tru comentarii şi acţiuni ostile, iar cu diferite prilejuri, atât la Uniunea Scriitorilor, cât şi la Uniunea Artiştilor Plastici, a adoptat o poziţie necores­punzătoare faţă de unele probleme ale activităţii în domeniile respective. Re­cent a semnat, alături de alte şase persoane, o scrisoare colectivă adre­sa­tă Uniunii Scriitorilor, prin care se protestează faţă de măsurile luate asupra lui Mircea Dinescu. Este invitat frecvent la acţiunile protocolare organizate de reprezentanţele diplomatice străine, participând uneori, fără aprobare, motiv pentru care, la data de 25 martie, a fost sancţionat de conducerea Consiliului Culturii şi Edu­caţiei Socialiste.

Soţia, lector la facultatea de limbi romantice de la Universitatea din Bucureşti, este membru PCR. Au o fiică, elevă. Tatăl, fost funcţionar la CFR, şi mama, casnică, ambii decedaţi, nu au fost membri de partid. Are două surori: una medic, pensionară, mem­bră PCR, iar cealaltă profesoară la Li­ceul de muzică George Enescu din Bu­cu­reşti, nu este membră de partid.

Întreţine legături de mai mulţi ani cu Gheorghe Rădulescu, care apreciază revista ce o conduce. În situaţiile când au apărut probleme în legătură cu conţinutul necorespunzător al unor materiale propuse spre publicare în revistă. Dar Hăulică a solicitat sprijinul lui Gheorghe Rădulescu, care a intervenit în favoarea sa la conducerea Consiliului Culturii şi Educa­ţiei Socialiste.
Document din volumul: Cartea Albă a Securităţii, Istorii literare şi artistice (1969-1989), Bucureşti, Serviciul Român de Informaţii, 1996