Al XIV-lea Congres al Academiei Româno-Americană

Lucrările Congresului anual care s-a întrunit la Universitatea din Sudul Californiei (USC) din Los Angeles, între 20 şi 22 aprilie 1989, au deschis un nou domeniu de cercetări şi discuţii: evaluarea tehnologiei şi a cercetării ştiinţifice din RSR în raport cu cele din restul lumii.

Tema a putut fi abordată graţie participării la o masă rotundă a mai multor cercetători români stabiliţi în SUA în ultimii 20 de ani. Alături de prof. Dan Moldovan (USC) - care a condus dezbăterile -, au mai parti­cipat prof. Dan Cacuci (Univ. Santa Barbara, California), prof. Ctin Corduneanu (Univ. Texas) şi dnii Dan Botez (TRW Los Angeles), Anton Moldovan (Ford Aerospace, California) şi Stelian Constantinescu, precum şi persoane din sală.

Exemplele date de fiecare, din diferite domenii, dovedeau că nu numai nivelul, dar şi orientarea actuală a cercetării din ţară nu oferă nici o perspectivă de progres, dimpotrivă, accentuează starea de înapoiere în care se află România. Din cauza izolării impuse de regim, puţinele mijloace tehnice existente, precum şi energia profesională a cercetătorilor şi tehnicienilor se iro­sesc în căutarea de soluţii sau adaptarea de tehnici - de mult cunoscute şi chiar depăşite în alte ţări. În ultima vreme însă, chiar şi învăţământul s-a deteriorat, ge­­neraţia celor care avuseseră o formaţie solidă fiind înlocuită de oameni care şi-au obţinut posturile pe criterii politice. Principalul obstacol al dezvoltării cercetării îl reprezintă actuala conducere de la Bucureşti şi nu posibilitatea de a găsi şi forma cadrele necesare. De altfel, înseşi poziţiile ocupate de participanţii la masa rotundă, în cercetare şi învăţământ în SUA, dovedesc că nu potenţialul uman ci conducerea politică poartă răspunderea dezastruoasei situaţii din RSR.

PERSPECTIVA POST-CEAUŞESCU
Alte două mese rotunde au dezbătut situaţia României în 1989 şi locul ei în Europa viitoare. Prima a fost condusă de prof. Kristof (Portland Univ. Oregon), cu participarea doamnelor Nicolette Franck (Geneva) şi Gail Kligman (Univ. California, Berkley) şi a dlor George Ciorănescu (München) şi Nestor Rateş (directorul secţiei române de la Europa Liberă, München). Şi-au confruntat opiniile cei pentru care sfârşitul actualului regim e încă greu de prevăzut, legat fiind de soarta dictatorului, cu cei, ca dl. George Ciorănescu, pentru care numeroasele proteste individuale şi recentele acţiuni de grup (scriitori, foştii responsabili ai regimului) constituie dovezi indiscutabile de descompunere accelerată a regimului şi totodată de politizare a opiniei pu­blice din România.

Masa rotundă consacrată Româ­niei în Europa a întrunit pe dnii Dioni­sie Ghermani (München), prof. Andrew Ianos (U.C. Barkley), Mihai Korne (Paris) şi participanţi din sală care au discutat modalităţile schimbării de regim şi perspectiva ce se oferă României după aceste schimbări. Într-o primă etapă, evoluţia din Ungaria, expusă de prof. Ianos, a servit ca exemplu pentru o tranziţie în România.

Desigur, regimul Kadar era mai evoluat decât stalinismul îndărătnic care continuă să se practice la Bucureşti, şi, deşi se bucura de o anumită acceptare din partea opiniei publice ungare, el nu s-a putut menţine în faţa presiunilor interne şi externe. În ciuda avantajului de care beneficia, Kadar a fost înlocuit în mai puţin de un an, ceea ce denotă cât de fragile sunt conduce­rile comuniste din Europa de Centru. În RSR, situaţia este cu mult mai defavorabilă regimului care nu mai beneficiază de nici un sprijin în opinia publică şi este compromis pe plan internaţional.

Într-o a doua etapă, pe care o consideră post-comunistă, Dionisie Ghermani presupune că străduinţa României se va exercita îndirecţia integrării sale în Comunitatea Europei de Vest, în timp ce Mihai Korne socoteşte integrarea greu de realizat, dacă se limitează la popoarele Europei de Centru, deoarece europenii de Est (URSS), în primul rând ucrainienii şi ruşii, oricare ar fi regimul lor politic, nu vor accepta această integrare dacă ei sunt hărăziţi să rămână în afara unei Europe unite. Din aceste motive, dezintegrarea statului sovietic, dar integrarea populaţiilor eurpene din URSS, inclusiv ruşii şi ucrainienii, într-o Europă Globală, constituie o necesitate şi pentru români.

CENTENARUL EMINESCU
La împlinirea unui veac de la moartea lui Eminescu, ARA a consacrat două şedinţe de comunicări poetului: au vorbit L.M. Arcade (Paris), Olivia Ghila Safran-Naveh (Ohio), Monica Maria Grecu (Nevada), Roxana Verona (Washington), Ştefan Stoenescu (New York) şi a fost citit textul poetului Horia Stamatu (Freiburg - RFG). Deşi viaţa şi opera marelui poet au fost deseori studiate şi comentate amănunţit, lucrările prezentau puncte de vedere interesante într-un domeniu în care se putea crede că mai totul s-a spus deja. Ştiind câte probleme pune traducerea lui Eminescu în limbile de circulaţie, transcrierea făcută de regretatul C.M. Popescu, în limba engleză, comentată de Ştefan Stoenescu (New York) a fost punctul de plecare a unor pasionate discuţii.

Alte două şedinţe de comunicări au fost consacrate dramaturgului Eugen Ionescu, cu lucrări prezentate de Moshe Lazar (USC), Jean Francois Thibault (Washington), Monica Popazu (Danemarca), Raymonde Bulger (Iowa), Mircea Bumbeşti (Ca­lifornia) şi Aurelia Roman (Washington DC), iar piesa "Scaunele" a fost jucată cu mult succes, într-o bună interpretare, regizată de Florinel Fătulescu, la un teatru din Hollywood.

În afara şedinţelor plenare şi a meselor rotunde, s-au ţinut comunicări pe secţii: Matematică, Religie, Lingvistică, Literatură, Ştiinţe poli­tice şi Istorie.

Personalitatea regretatului istoric şi director al secţiei române a postului de radio Europa Liberă, a fost evocată de colegul său Andrew Ianos şi congresiştii au păstrat un minut de tăcere în amintirea lui Vlad Georgescu, om de curaj şi devotament, pe care soarta l-a luat cu mult prea devreme din mijlocul nostru.

În încheiere, congresul a adoptat o moţiune de solidaritate cu scriitorii din ţară care au protestat împotriva dictaturii şi a încălcării drepturilor omului.
Mihai Korne - Lupta nr.122/1989
Arhiva Institutului Naţional pentru Memoria Exilului Românesc, Fond Dan Culcer