George P. Shultz a criticat România şi Europa de Est

Pe la sfârşitul lui ianuarie 1989, România a atras atenţia întregii lumi diplo­matice prin poziţia inflexibilă privind respectarea drepturilor omu­lui, în cadrul Conferinţei de Securitate şi Cooperare în Europa, derulate la Viena. La CSCE au participat 16 membri ai NATO, 7 membri ai Tratatului de la Varşovia şi reprezentanţi ai 12 ţări europene neutre, nea­liniate.

Los Angeles Times din 16 ianuarie a relatat pe larg despre discuţiile în care România, alături de alte ţări din "blo­cul de Est", a fost aspru criticată.

Delegaţi din 35 de ţări se întâlniseră la Viena, începând cu duminica de 15 ianuarie 1989 şi  adoptaseră un plan ambiţios, care îşi propunea un control strict al cursei înarmărilor, dar şi re­vizuirea drepturilor omului. Rezulta­tul discuţiilor a fost văzut ca un punct de cotitură în relaţiile dintre Est şi Vest.

După aproape 27 de luni de discu­ţii, delegaţii reuşiseră în sfârşit să îşi pună semnăturile pe un document care stipula o mai bună garantare a drepturilor omului, schimburi comerciale mai bune între cele două blocuri continentale, Estul şi Vestul. În plus, documentul impunea nego­cieri susţinute între NATO şi membrele Tratatului de la Varşovia, nego­cieri destinate redu­cerii drastice a armelor convenţionale în Europa. Unul dintre succesele re­pur­tate de diplomaţia internaţională în ianua­rie 1989 la Viena, la capitolul drepturilor omului, a fost aprobarea unui nou mecanism diplomatic prin care ţările aveau să poată face plângeri cu privire la nerespectarea reglemen­tărilor. Prin intermediul acestui nou mecanism, orice  guvern semnatar trebuia să dea socoteală dacă un alt gu­vern îi cerea informaţii despre posibile ca­zuri de abuz, iar ţările semnatare aveau să fie împuterni­cite să solicite întâlniri pentru a discuta aceste suspiciuni.    

România s-a "remarcat" negativ prin poziţia rigidă a reprezentantului său într-un moment în care "alia­tul" său tradiţional, URSS, miza pe deschi­dere şi cooperare şi îşi atrăgea laudele ţărilor libere.

Astfel, reprezentantul URSS Yuri B. Kashlev afirma cu încântare în ca­drul discuţiilor că procesul de securitate şi cooperare "a ajuns la un înalt nivel ca­litativ, nemaiîntâlnit de la Helsinki". Warren Zimmermann, am­basadorul SUA în Iugolsavia, şi Kashlev l-au complimentat amândoi pe preşedintele sovietic Mihail Gorbaciov pentru "no­ua sa filozofie", despre care au afirmat că a reprezentat un ingredient esenţial pentru încheierea noilor acorduri.

"Consider că ceea ce am realizat este cu mult mai mult decât puteam să spe­răm în noiembrie 1986 (când au înce­put întrunirile de la Viena)", a spus Zim­mermann. Pe de altă par­te, un alt ofi­cial a afirmat că URSS îşi exprimă cu acelaşi prilej dorinţa Uniunii de a con­tinua să lucreze cu SUA pe proble­mele dreptu­rilor omului şi după ce pre­şedintele George Bush îşi va prelua atribu­ţiile la 20 ianuarie.
Nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu poziţia diplomatică a României.

Los Angeles Times relata că: "Până în ultima clipă România s-a opus revi­zuirii a 17 clauze ale drepturilor omului, ba chiar în timpul discutării procedurilor, duminică, repre­zen­tantul său  declarase: «Sub pretextul preocupării pentru drepturile omului şi pentru li­bertatea religioasă, documentul final conţine prevederi care nu sunt în spi­ritul Actului de la Helsinki şi nici măcar în spiritul vremurilor. Nu ne simţim obligaţi să implementăm aceste prevederi cu care România nu este de acord sau pe care le consideră inadecvate»".

L.A. Times sublinia că, în general, Ro­mâ­nia era considerată ca având cea mai proastă situaţie la capitolul drep­tu­rilor omului din toate cele 35 de na­ţiuni implicate, iar Zimmermann a nu­mit declaraţia României drept "ab­sur­dă şi ilegală". Mai mult, Zimmermann a adăugat că România nu va pu­tea scăpa de o evaluare strictă, pe baza convenţiilor stabilite în cadrul CSCE.

"Fiecare dintre noi va judeca Româ­­nia pe baza tuturor acestor puncte. Dacă hotărăşte să nu le im­plementeze pe unele dintre ele, ea va plăti un preţ în relaţiile sale cu alte ţări şi imaginea ei în lume va avea de suferit", adăuga Zimmermann. La rândul său, secretarul de stat american George Shultz afirmase la 17 ia­nuarie că unele ţări din Europa de Est, în special Cehoslovacia şi Româ­nia, încălcau drepturile omului chiar dacă semnaseră importante documente internaţionale prin care pro­miteau că vor respecta aceste principii. Shultz îşi încheiase de curând ultima sa călătorie oficială ca secretar de stat şi putea afirma în cunoşti­nţă de cauză că unele dintre cele 35 de ţări participante la conferinţa in­ter­naţio­nală privind drepturile omu­lui violează litera şi spiri­tul obli­gaţiilor lor. "Felicităm Ungaria, Polonia şi URSS pentru progresele înre­gistrate şi spe­răm să urmeze şi alte realizări", a spus el. "Totuşi re­gre­tăm timiditatea Re­pu­blicii Demo­crate Germane, a Ro­mâ­niei, Bulgariei şi Cehoslovaciei, care nu fac astfel de paşi." Shultz a afirmat că "în Româ­nia condiţiile economice şi so­ciale, la fel ca şi realităţile politice şi drepturile civile ale cetă­ţenilor au fost erodate până la un nivel descurajator. Atât în România, cât şi în Bulga­ria, mi­nori­tăţile au fost greu lovite de politicile instituite de guvern în ultimii ani". Nici alte ţări nu au scă­pat de critică. La Leipzig, în Germania de Est, relata el, "duminica trecută (la 15 ianuarie – n.r.) demons­trau 190 de mi­li­tanţi pentru drepturile omului. Apa­rent, cei mai mulţi dintre ei au fost eli­­beraţi, dar unii mai sunt încă în­chişi, «în contra­dic­ţie flagrantă» cu pre­vederi­le apro­ba­te la Viena", a spus el.

George P. Shultz, care la aceste discu­ţii marca sfârşitul carierei sale diplo­ma­tice, a fost mai explicit decât oricare alt reprezentant extern în a acuza ţările care încălcau prevede­rile în vigoare.