Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ziarul maghiar Nepzadsag a publicat un interviu acordat de Karoly Kiraly, ungur din România, trăind în continuare în ţară, cunoscut ca unul dintre primii responsabili ai conducerii de la Bucureşti care şi-au exprimat deschis dezacordul cu politica regimului Ceauşescu, mai ales în ceea ce priveşte naţionalităţile.
Interviul, tradus de Gaspar Biro, a fost transmis la Europa Liberă. Publicăm mai jos câteva fragmente.
"...Cred că în disputa româno-maghiară nu poate fi vorba despre frontiere. Nu mă refer la poziţia oficială maghiară, fără echivoc în această problemă. Sinceritatea acestei poziţii nu este pusă la îndoială nicăieri în Europa, cu excepţia României. Disputa româno-maghiară trebuie să rămână la toate nivelurile ceea ce este astăzi, o problemă a drepturilor omului, cu referire la drepturile fundamentale ale omului şi naţionalităţilor.
(...) Sentimentul lipsei de perspectivă începe să ia proporţii în rândurile maghiarilor din Transilvania, ceea ce a declanşat valul de refugiaţi din ultimii ani. Conducerea i-a vândut aproape pe toţi evreii din România, în 10-15 ani vor avea aceeaşi soartă germanii. E un proces ce pare ireversibil. Noi suntem mai numeroşi, vreo două milioane, şi, atât din cauza numărului, cât şi a limbii şi culturii, suntem bucata cea mai greu de digerat în procesul de formare a «naţiunii române omogene». Dispariţia, asimilarea noastră nu se pot face uşor, cer timp îndelungat.
În perspectivă, omenirea nu are decât o singură alternativă: democraţia, care e inseparabilă de respectarea drepturilor omului, a libertăţilor cetăţeneşti în regiuni din ce în ce mai largi, inclusiv în ţările numite socialiste, şi schimbările rapide din URSS, Ungaria, Polonia dovedesc acest lucru. România nu se poate sustrage dacă nu vrea să ajungă la periferia istoriei. Lucrul acesta e ştiut de foarte mulţi oameni, numărul lor este în creştere, cum o dovedesc luarea publică de poziţie a unor intelectuali renumiţi, precum şi declaraţia celor şase foşti conducători de partid. Într-o Europă pluralistă, cu graniţele deschise, pe calea unificării, din care vor face parte, deopotrivă, Ungaria şi România, ca ţări democratice şi libere, îşi va pierde sensul orice dispută naţională.
(...) Unii cunoscuţi de-ai mei, români (până şi oficiali), mi-au reproşat, şi nu numai mie, ci şi altor transilvăneni care luptă pentru respectarea drepturilor noastre, că ne ocupăm numai de noi înşine şi nu ne pronunţăm în numele întregii populaţii a României, că doar trăim cu toţii la fel de greu şi de lipsiţi de drepturi. La aceste reproşuri nu pot să răspund decât următoarele: În România, transformările democratice trebuie înfăptuite de membrii majorităţii naţionale. Două milioane de maghiari nu pot democratiza o ţară de 22 de milioane şi jumătate de suflete. În situaţia dată, noi, reprezentanţii minorităţii maghiare din Transilvania, trebuie să ne limităm la situaţia noastră specială, care ne doare pe noi. Naţiunea majoritară nu simte această durere, eventual o înţelege în parte. Acestea sunt două lucruri diferite. Natural, dacă lucrurile evoluează într-un anumit fel, nu numai că suntem gata, dar considerăm de datoria noastră să luăm parte la rezolvarea greutăţilor comune. În afară de asta, este în interesul nostru o democratizare cât mai profundă şi reală a României. Aşa cum am amintit şi înainte, noi numai într-un asemenea cadru ne putem închipui egalitatea reală, păstrarea şi cultivarea identităţii, a limbii şi culturii naţionale."
Întrebat dacă nu e prea optimist în privinţa transformărilor democratice în Est şi excluzând o posibilă restaurare, K. Kiraly a precizat:
"Nu o exclud şi cu atât mai mult nu, cu cât în China deschiderea s-a produs mai devreme decât în URSS, ritmul ei în viaţa social-politică a fost mai lent şi totuşi s-a produs restaurarea. Ne-a surprins pe mulţi, ne-a luat pe neaşteptate. Cheia transformării socialiste în Europa este Uniunea Sovietică. Să fim realişti: dacă glasnostiul şi perestroika lui Gorbaciov vor eşua, atunci, după părerea mea, s-a terminat, şi încă pentru mult timp, şi cu transformările din Polonia şi Ungaria."
Lupta, nr. 127/1989 - Arhiva Institutului Naţional pentru Memoria Exilului Românesc, Fond Dan Culcer
Citește pe Antena3.ro
