"În disputa româno-maghiară nu poate fi vorba despre frontiere"

Ziarul maghiar Nepzadsag a pu­blicat un interviu acordat de Karoly Kiraly, ungur din România, trăind în continuare în ţară, cunoscut ca unul dintre primii responsabili ai conducerii de la Bucureşti care şi-au ex­primat deschis dezacordul cu politi­ca regimului Ceauşescu, mai ales în ceea ce priveşte naţionalităţile.

Interviul, tradus de Gaspar Biro, a fost transmis la Europa Liberă. Publicăm mai jos câteva fragmente.
"...Cred că în disputa româno-maghiară nu poate fi vorba despre frontiere. Nu mă refer la poziţia oficială maghiară, fără echivoc în această problemă. Sinceritatea acestei poziţii nu este pusă la în­doială nicăieri în Europa, cu ex­cepţia României. Disputa româno-maghiară trebuie să rămână la toate nivelurile ceea ce este astăzi, o problemă a drepturilor omului, cu referire la drepturile fundamentale ale omului şi naţionalităţilor.

(...) Sentimentul lipsei de perspectivă începe să ia proporţii în rân­durile maghiarilor din Transilvania, ceea ce a declanşat valul de refugiaţi din ultimii ani. Conducerea i-a vân­dut aproape pe toţi evreii din Ro­mânia, în 10-15 ani vor avea aceeaşi soartă germanii. E un proces ce pare ireversibil. Noi suntem mai nume­roşi, vreo două milioane, şi, atât din cauza nu­mărului, cât şi a limbii şi culturii, suntem bucata cea mai greu de di­gerat în procesul de formare a «na­ţiunii române omogene». Dispariţia, asimilarea noastră nu se pot face uşor, cer timp îndelungat.

În perspectivă, omenirea nu are decât o singură alternativă: de­mo­craţia, care e inseparabilă de res­pectarea drepturilor omului, a liber­tăţilor cetăţeneşti în regiuni din ce în ce mai largi, inclusiv în ţările numite socialiste, şi schim­bările rapide din URSS, Ungaria, Polonia dovedesc acest lucru. România nu se poate sustrage dacă nu vrea să ajungă la periferia istoriei. Lucrul acesta e ştiut de foarte mul­ţi oameni, numărul lor este în creş­tere, cum o dovedesc luarea publică de poziţie a unor intelectuali renu­mi­ţi, precum şi declaraţia celor şase foşti conducători de partid. Într-o Europă pluralistă, cu graniţele des­chi­se, pe calea uni­ficării, din care vor face parte, deopotrivă, Ungaria şi Ro­mânia, ca ţări democratice şi libere, îşi va pierde sensul orice dispută na­ţională.

(...) Unii cunoscuţi de-ai mei, români (până şi oficiali), mi-au re­pro­şat, şi nu numai mie, ci şi altor transil­văneni care luptă pentru respectarea drep­turilor noastre, că ne ocupăm nu­mai de noi înşine şi nu ne pronunţăm în numele în­tregii populaţii a Ro­mâniei, că doar trăim cu toţii la fel de greu şi de lipsiţi de drepturi. La aceste re­proşuri nu pot să răspund decât următoarele: În România, trans­for­mă­rile democratice trebuie înfăp­tuite de membrii majorităţii naţio­nale. Două milioane de ma­ghiari nu pot demo­cra­­tiza o ţară de 22 de milioane şi ju­măt­ate de suflete. În situaţia dată, noi, reprezentanţii minorităţii ma­ghiare din Transilvania, trebuie să ne li­mi­tăm la situaţia noastră specială, care ne doare pe noi. Naţiunea majoritară nu simte această durere, eventual o în­ţelege în parte. Acestea sunt două lu­cruri diferite. Natural, dacă lucrurile evo­luează într-un anumit fel, nu nu­mai că suntem gata, dar considerăm de datoria noastră să luăm parte la re­zol­va­rea greu­tăţilor comune. În afară de asta, este în interesul nostru o demo­cra­­tizare cât mai profundă şi reală a Ro­mâniei. Aşa cum am amintit şi înainte, noi numai într-un asemenea ca­dru ne putem închipui ega­litatea reală, păstrarea şi cultivarea iden­tităţii, a limbii şi culturii naţionale."

Întrebat dacă nu e prea optimist în privinţa transformărilor democratice în Est şi excluzând o posibilă restaurare, K. Kiraly a precizat:
"Nu o exclud şi cu atât mai mult nu, cu cât în China deschiderea s-a produs mai devreme decât în URSS, ritmul ei în viaţa social-politică a fost mai lent şi totuşi s-a produs restaurarea. Ne-a surprins pe mulţi, ne-a luat pe neaşteptate. Cheia transfor­mării socialiste în Europa este Uniunea Sovietică. Să fim realişti: dacă glasnostiul şi pe­restroika lui Gorbaciov vor eşua, atunci, după părerea mea, s-a terminat, şi încă pentru mult timp, şi cu transfor­mările din Polonia şi Ungaria."
Lupta, nr. 127/1989 - Arhiva Institutului Naţional pentru Memoria Exilului Românesc, Fond Dan Culcer