x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

"În disputa româno-maghiară nu poate fi vorba despre frontiere"

0
09 Sep 2009 - 00:00
Ziarul maghiar Nepzadsag a pu­blicat un interviu acordat de Karoly Kiraly, ungur din România, trăind în continuare în ţară, cunoscut ca unul dintre primii responsabili ai conducerii de la Bucureşti care şi-au ex­primat deschis dezacordul cu politi­ca regimului Ceauşescu, mai ales în ceea ce priveşte naţionalităţile.

Interviul, tradus de Gaspar Biro, a fost transmis la Europa Liberă. Publicăm mai jos câteva fragmente.
"...Cred că în disputa româno-maghiară nu poate fi vorba despre frontiere. Nu mă refer la poziţia oficială maghiară, fără echivoc în această problemă. Sinceritatea acestei poziţii nu este pusă la în­doială nicăieri în Europa, cu ex­cepţia României. Disputa româno-maghiară trebuie să rămână la toate nivelurile ceea ce este astăzi, o problemă a drepturilor omului, cu referire la drepturile fundamentale ale omului şi naţionalităţilor.

(...) Sentimentul lipsei de perspectivă începe să ia proporţii în rân­durile maghiarilor din Transilvania, ceea ce a declanşat valul de refugiaţi din ultimii ani. Conducerea i-a vân­dut aproape pe toţi evreii din Ro­mânia, în 10-15 ani vor avea aceeaşi soartă germanii. E un proces ce pare ireversibil. Noi suntem mai nume­roşi, vreo două milioane, şi, atât din cauza nu­mărului, cât şi a limbii şi culturii, suntem bucata cea mai greu de di­gerat în procesul de formare a «na­ţiunii române omogene». Dispariţia, asimilarea noastră nu se pot face uşor, cer timp îndelungat.

În perspectivă, omenirea nu are decât o singură alternativă: de­mo­craţia, care e inseparabilă de res­pectarea drepturilor omului, a liber­tăţilor cetăţeneşti în regiuni din ce în ce mai largi, inclusiv în ţările numite socialiste, şi schim­bările rapide din URSS, Ungaria, Polonia dovedesc acest lucru. România nu se poate sustrage dacă nu vrea să ajungă la periferia istoriei. Lucrul acesta e ştiut de foarte mul­ţi oameni, numărul lor este în creş­tere, cum o dovedesc luarea publică de poziţie a unor intelectuali renu­mi­ţi, precum şi declaraţia celor şase foşti conducători de partid. Într-o Europă pluralistă, cu graniţele des­chi­se, pe calea uni­ficării, din care vor face parte, deopotrivă, Ungaria şi Ro­mânia, ca ţări democratice şi libere, îşi va pierde sensul orice dispută na­ţională.

(...) Unii cunoscuţi de-ai mei, români (până şi oficiali), mi-au re­pro­şat, şi nu numai mie, ci şi altor transil­văneni care luptă pentru respectarea drep­turilor noastre, că ne ocupăm nu­mai de noi înşine şi nu ne pronunţăm în numele în­tregii populaţii a Ro­mâniei, că doar trăim cu toţii la fel de greu şi de lipsiţi de drepturi. La aceste re­proşuri nu pot să răspund decât următoarele: În România, trans­for­mă­rile democratice trebuie înfăp­tuite de membrii majorităţii naţio­nale. Două milioane de ma­ghiari nu pot demo­cra­­tiza o ţară de 22 de milioane şi ju­măt­ate de suflete. În situaţia dată, noi, reprezentanţii minorităţii ma­ghiare din Transilvania, trebuie să ne li­mi­tăm la situaţia noastră specială, care ne doare pe noi. Naţiunea majoritară nu simte această durere, eventual o în­ţelege în parte. Acestea sunt două lu­cruri diferite. Natural, dacă lucrurile evo­luează într-un anumit fel, nu nu­mai că suntem gata, dar considerăm de datoria noastră să luăm parte la re­zol­va­rea greu­tăţilor comune. În afară de asta, este în interesul nostru o demo­cra­­tizare cât mai profundă şi reală a Ro­mâniei. Aşa cum am amintit şi înainte, noi numai într-un asemenea ca­dru ne putem închipui ega­litatea reală, păstrarea şi cultivarea iden­tităţii, a limbii şi culturii naţionale."

Întrebat dacă nu e prea optimist în privinţa transformărilor democratice în Est şi excluzând o posibilă restaurare, K. Kiraly a precizat:
"Nu o exclud şi cu atât mai mult nu, cu cât în China deschiderea s-a produs mai devreme decât în URSS, ritmul ei în viaţa social-politică a fost mai lent şi totuşi s-a produs restaurarea. Ne-a surprins pe mulţi, ne-a luat pe neaşteptate. Cheia transfor­mării socialiste în Europa este Uniunea Sovietică. Să fim realişti: dacă glasnostiul şi pe­restroika lui Gorbaciov vor eşua, atunci, după părerea mea, s-a terminat, şi încă pentru mult timp, şi cu transfor­mările din Polonia şi Ungaria."
Lupta, nr. 127/1989 - Arhiva Institutului Naţional pentru Memoria Exilului Românesc, Fond Dan Culcer
Citeşte mai multe despre:   din presa internaţională

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de