x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Lux sovietic: contradicţie în termeni!

0
29 Sep 2009 - 00:00
Susan Trausch scria în The Boston Globe din 29 septembrie 1989 despre o iniţiativă comercială mai puţin obişnuită în lumea vestică a modei. La Bloomingdale's se comercializa, cu ocazia începutului anului şcolar, o întreagă colecţie de haine, dar şi de accesorii ruseşti. Stilul de viaţă rusesc costa scump în centrul în SUA: pâinea de secară care se vindea cu 45 de cenţi în Moscova s-a cumpărat peste Ocean cu 6 dolari bucata.


"RUDELOR DIN ROMÂNIA LE VA PLĂCEA ACEST ARTICOL"
Scrisorile pe care le-am primit de la ei de-a lungul anilor descriu viaţa din Blocul sovietic în numeroase feluri, dar niciodată ca fiind şic. Vestea despre "pe­restroika boutique" de la Bloomingdale's i-ar trimite direct la toaletă ca să se studieze atent în oglindă, prin­tre altele.

În Europa de Est, hainele sunt ultima preocupare. Îmi vine în minte străbunica mea, cu basmaua strânsă atât de tare încât i se întind sprâncenele. Albumul de familie este plin de basmale, haine scurte, costume largi, rochii fără formă, şosete albe şi pantofi butucănoşi. Zâmbetele sunt reţinute, privirile resemnate, aproape că se aude şi oftatul când te uiţi la fotografii. Dacă fotografia ar avea un titlu, acesta nu ar fi în nici un caz "Disponibil la Bloomingdale's şi în alte magazine de lux."

Şi totuşi haute couture-ul sovietic se găseşte la mall-ul de lux din Chestnut Hill, făcând parte dintr-o campanie lansată la New York în luna mai de Bloomingdale's, odată cu comercializarea pâinii sovietice de secară. Aceasta s-a vândut pe nerăsuflate, 1.500 de pâini, la preţul de şase dolari bucata. Apropo, în Uniunea So­vietică se vinde cu 45 de cenţi.
Deci retailerii s-au gândit că au o oportunitate unică şi au importat tricouri, hanorace şi bijuterii pentru promoţia adresată începerii anului şcolar. Mai multă marfă va fi adusă de sărbători. Jachete militare, căciuli de blană, mănuşi, pulovere, alte bijuterii şi - cine ştie - poate chiar şi basmaua străbunicii mele. Dar care este explicaţia acestui fenomen? E suficient faptul că ruşii vor să exporte şi noi vrem să îi iubim? E bine, e rău?

De fapt e mai ales ciudat. Tricourile, ceasurile şi insignele sunt expuse într-un colţ lângă raionul de bărbaţi, deasupra fiind un semn pe care scrie cu alb şi negru "Perestroika". Trei postere identice înfăţişându-l pe un fundal roşu pe Mihail Gorbaciov cu un pahar de vin în mână decorează spaţiul. Subtili mai sunt cei de la promovare!

Posterele sunt în culori mult mai vesele decât tricourile de un verde spălăcit, mov, albastru şi negru. La atingere sunt aspre, iar mesajele inscripţionate pe ele de genul "Xopowo!" sunt de neînţeles, fiind scrise în alfabetul chirilic. Ce însemnă "Xopowo" şi cine ar plăti 26 de dolari că să poarte un tricou cu acest însemn pentru a arăta ca rudele mele din toaletă? Tinerii, adolescenţii, de fapt, oricine, spune Miraed Smith, purtător de cuvânt Bloomingdale's. "Sunt unisex." Asta au spus întotdeauna verii mei.

Şi bijuteriile sunt unisex. Insignele come­morative şi ceasurile cu curele negre, decorate cu stele roşii sunt aşezate într-o cutie care seamănă cu sicriul lui Lenin. Poate se găseşte şi sicriul lui Lenin la vânzare; ar fi o de­co­raţiune originală pentru foaierul cuiva. Când Kremli­nul se deschide, se deschide şi sicriul.

Dar întrebarea este ce se vinde de fapt? Sau ce credem noi că cumpărăm? Nu sunt extre­mistă. Am cunoscut comunişti şi m-am înţeles bine cu ei. Comunismul are multe nuanţe de gri. Ca­pitalismul la fel. Tocmai asta e ideea: nuanţe, subtilităţi, complexităţi, trecut.

Americanilor le place să transforme totul în jucării. Face parte din farmecul nostru, de­sigur, entuziasmul, simplificarea, comercia­lizarea şi căderea în contemplare. De-asta îmi place să traiesc aici, şi nu acolo.

Dar cunosc şi feţele din album, cu vieţile lor grele pe care şi le duc în haine ponosite. Casele care până în anii '60 nu erau conectate la apă curentă. O mătuşă venită în vizită îmi spunea că activitatea ei turistică preferată este să meargă la raionul de carne din magazine. Rea­litatea.

Vreau să cred că suntem toţi egali, că Gorbaciov este un adevărat sfânt, că omenirea poate merge împreună la cumpărături. Dar privirile şi zâmbetele din foto­grafii îmi spun să mă asigur că păstrez chi­tanţele."
Citeşte mai multe despre:   din presa internaţională

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de