x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Scînteia Din presa internaţională Nadia: cum am fugit

Nadia: cum am fugit

04 Dec 2009   •   00:00
Nadia: cum am fugit
Sursa foto: Arhivele Naţionale/

Le Soir din 4 decembrie 1989 relata amănunte despre fuga din Ro­mânia a gimnastei Nadia Comăneci.
"Nadia Comăneci, starul gimnasticii care a fugit în vest săptămâna aceasta, descrie într-un interviu pu­bli­cat duminică pentru săp­tă­mâ­nalul britanic Mail on Sunday cum a trecut frontiera pe jos, noaptea, mergând prin noroi şi pe gheaţă timp de şase ore. "«Nu am putut să spun nimănui ca o să plec. Nu mi-am putut lua rămas bun de la părinţii mei, l-am minţit pe fratele meu», explică Nadia Comăneci într-un interviu calificat de Mail on Sunday ca fiind «exclusivitate mondială».

«Evadarea» sa a fost pregătită cu ajutorul prietenului ei californian Constantin Panait: «Duminică seara am părăsit împreu­nă casa părinţilor mei de la Bucureşti şi am închiriat o maşină pentru a ajunge la Timişoara, lângă frontiera maghiară», poves­teş­te favorita jocurilor olimpice de la Montreal, care a fugit împreună cu prietenii ei. Constantin Panait i-a lăsat la 15 kilometri de graniţă, după care s-a dus să-i aştepte de cealaltă parte a frontierei. «Am început să mergem pe la miezul nopţii, pe câmp, prin noroi. Deseori am fost nevoiţi să ne târâm pe gheaţă sau prin apă. Nu am văzut grăniceri, dar auzeam câinii lor. La ora şase dimineaţa am zărit sârma ghimpată. Abia atunci am văzut un indicator şi am realizat că eram în Ungaria.»"


UNDE STALINISMUL ÎNCĂ PROSPERĂ
Robin Knight scria pentru US News & World Report despre sigula­ritatea re­gimului co­munist de la Bu­cureşti în Es­tul cu­prins de re­forme. "Circulă un banc zi­le­le astea prin Bucureşti. Un băr­bat mer­ge zilnic la chioşcul de zia­re, cum­pără ziarul Scîn­teia, se uită pes­te prima pa­gină şi apoi aruncă zia­rul la gunoi. Vân­zătorul, după ce luni de zile ob­servă scena, îl întreabă într-un final ce face. "Caut necrolo­gul", spune băr­­­batul. Vânzătorul îi spu­­ne că sunt pe pagi­na trei. "Nu şi cel pe care îl caut eu", răs­­punde băr­­ba­tul.

Având în vedere discursul de şase ore ţinut de Nicolae Ceauşescu în faţa celor 3.300 de delegaţi prezenţi la congresul partidului desfăşurat la Bu­cu­reşti săptămâna trecută, speranţele cu privire la dispariţia sa biologică par extrem de premature. În vârstă de 71 de ani, scundul dictator, care are o predilecţie pentru titlurile din gama "Geniu", "Zeu" şi "Stejar" sau "Făt-Frumos" sau "Titan", părea într-o formă foarte bună de sănătate, iar controlul pe care îl are asupra naţiunii de 23 de milioane de cetăţeni este încă puternic, după 24 de ani la putere.

În timp ce comuniştii din alte părţi fac concesii, iar economiile colecti­vis­te se destramă, Ceauşescu, ales săptămâna trecută pentru încă un mandat de cinci ani ca lider al Partidului Comunist, insistă ca rolul de con­ducere al partidului în societate să de­vină şi mai proununţat. "Ceau­şescu", spune un diplomat, "este convins că istoria îi va da dreptate".

Asta cu siguranţă că nu se va în­tâm­pla, dar pentru moment are motive pentru a fi încrezător. Proporţional cu numărul populaţiei, cu 3,8 milioane de membri, partidul Comunist Român este cel mai mare din blocul estic şi rămâne un instrument de nădejde pentru Ceauşescu. De fapt, totul nu pare decât o neîndurătoare afacere de familie. Se spune că Ceauşescu decide planurile de producţie ale fabricilor, soţia sa, Elena, are drept de veto pentru toate pro­mo­vările din partid, un frate dirijează armata, iar unul dintre fii, Nicu, 39 de ani, este pregătit pentru a-i succeda tatălui la putere. Cu o reţea de mai mult de 50 de rude, Ceauşescu ţine opozanţii sub con­trol cu ajutorul Se­curităţii. Dacă vi se pare o întoar­cere la stalinism, chiar asta este.

Asaltaţi de numele şi portretele lui Ceauşescu, cetăţenii nu prea sunt entuziasmaţi de roadele sistemului românesc. După un deceniu în care Ceauşescu a insistat să achite în avans datoria externă a ţării în valoare de 11 miliarde de dolari, oamenii plătesc un preţ zguduitor de mare.

Malnutriţia, creşterea mortalităţii infantile, poluarea, lipsa căldurii şi a luminii sunt doar problemele cele mai evidente. Guvernul intervine în aproape toate aspectele vieţii. "Doar res­piratul şi dormitul au rămas nere­gle­mentate în România", spune Dennis Deletant, politolog britanic, specializat în cazul românesc. Chiar şi asta este discutabil. Ca parte a programului de creştere a populaţiei la 30 de milioane până în anul 2000, fe­meile fertile sunt supuse obligatoriu tes­te­lor ginecologice lunare. Contracepţia este ilegală, iar avortul este permis doar în anumite circumstanţe.

Din păcate, situaţia nu poate decât să se înrăutăţească. Comerţul cu Vestul, vital pentru modernizarea industrială, se clatină în faţa disputelor cu pri­vire la respectarea drepturilor omu­lui. Singurii prieteni ai României mai sunt acum Cuba, China şi Coreea de Nord. Legăturile cu Moscova continuă să se destrame, însă este puţin probabil ca Mihail Gorbaciov să îl ex­cludă pe Ceauşescu din aria sa de in­fluen­ţă. Într-un discurs recent, Ceau­şescu a spus că România va adopta schimbarea doar "când va face plopul pere şi răchita micşunele". De altfel, probabil că lucrurile se vor schimba doar când dictatorul va fi mort şi îngropat.

×
Subiecte în articol: din presa internaţională