Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
El País publica la 15 august 1989 scrisoarea lui Cicerone Cernegură, corespondent Radio Europa Liberă la Roma.
"Vă rog să nu luaţi aceste rânduri ca pe o încă o scrisoare venită la redacţia dumneavoastră, ci ca pe un autentic protest, exprimat nu numai de mine (un refugiat român în Italia), ci de toţi românii aflaţi sau nu în exil. De curând, în articole cu titluri precum "Ceauşescu cumpără rachete pentru a le îndrepta împotriva Ungariei", presa din toată lumea a dezbătut ultima nebunie a tiranului care se află la conducerea poporului meu.
Ceea ce scandalizează este faptul că rachetele în discuţie, Condor 2, sunt furnizate Bucureştiului de Argentina, ţară care deşi se confruntă cu mari probleme economice, nu poate justifica în nici un fel comerţul cu arme cu o ţară care respinge total perestroika lui Gorbaciov. Lucrul cel mai scandalos şi care trebuie subliniat este că Argentina încearcă să iasă din criză sprijinindu-se pe asistenţa economică oferită de Comunităţii Europene, folosind aceste generoase ajutoare inclusiv pentru a fabrica rachete şi a le vinde cuiva din alt colţ al lumii, care le va folosi în scopuri necurate. Şi asta, evident, pentru bani, pentru bani şi atât.
Astfel, potrivit ultimelor veşti, Argentina nu produce rachetele Condor folosind doar ajutoarele economice din partea Comunităţii Economice Europene (CEE), ci şi colaborând cu diverse companii din Italia, Egipt şi Irak.
Problema ar trebui pusă şi în interiorul CEE, unde Spania, membru recent al comunităţii, la nivel declarativ, critică Bucureştiul pentru gravele sale violări ale drepturilor omului şi pentru persecutarea minorităţilor etnice, la nivelul faptelor însă luând decizia să-i vândă lui Ceauşescu tehnologie nucleară."
AZIL POLITIC ÎN SPANIA PENTRU FOTBALIŞTI
Tot El País de la 15 august 1989 scria despre doi fotbalişti români care, aflaţi cu echipa la Madrid au folosit prilejul pentru a cere azil politic în Spania.
"Doi jucători români de fotbal, Marcel Sabou şi Gheorghe Viscreanu, care au participat săptămâna trecută la trofeul Villa de Madrid organizat de Atlético Madrid, au cerut sâmbătă seară azil politic în Spania. Amândoi mai ceruseră azilul în RFG, când echipa lor se afla în escală la Frankfurt, la drumul de întoarcere în România, dar au fost trimişi înapoi în Spania din cauza unor probleme cu vizele. Poliţia spaniolă le-a acordat permise provizorii de refugiaţi, valabile pe trei luni, cu posibilitatea ca perioada să fie prelungită.
Surse de la Crucea Roşie, care le oferă celor doi cazare, asistenţă şi 31.600 de pesetas lunar, spun că eforturile îndreptate spre rezolvarea situaţiei sportivilor au fost accelerate, "fiind vorba despre persoane publice".
FUGA DIN ROMÂNIA CONTINUĂ
Şi La Repubblica de la 15 august 1989 relata despre numeroşii sportivi români care făceau tot posibilul să părăsească România.
"Estul se deschide către sportul mondial, venirea lui Gorbaciov îi aduce pe jucătorii de fotbal în Occident, hocheiştii ruşi joacă în America. Dar a mai rămas o ţară din care sportivii vor să plece, în ciuda privilegiilor pe care le au. România rămâne o insulă chiar şi în sport: în contradicţie cu principiile perestroikăi, există un anumit fel de a vedea fotbalul. Câştiguri limitate, controale stricte. Dar, cu toate acestea, aici se află probabil cea mai bună echipă naţională a Europei şi cele mai puternice echipe de club. Cu câteva luni în urmă România a pierdut doi jucători importanţi: Marcel Sabou şi Gheorghe Viscreanu au cerut azil politic în Spania. O situaţie care devine din ce în ce mai neplăcută pentru conducătorii de la Bucureşti. Mai ales că echipele româneşti acceptă cu plăcere turneele în Occident, aducătoare de valută forte.
Până la campionatul mondial din 1990 românii vor mai avea de înfruntat probleme neprevăzute. Marcel Sabou şi Gheorghe Viscreanu au păsit Dinamo Bucureşti în timpul turneului de la Madrid. Au luat un taxi de la hotel la Aeroportul Barajas, de unde au zburat la Frankfurt. Dar autorităţile germane nu i-au primit, obligându-i să se întoarcă imediat în Spania. Cei doi jucători s-au prezentat la Poliţia din Madrid care a transmis cererea biroului de imigrare. Un purtător de cuvânt al Ministerului de Externe a anunţat că Sabou şi Viscreanu au primit bani şi locuinţă temporară de la Crucea Roşie şi li s-a permis să rămână în Spania timp de trei săptămâni, până când va fi evaluată cerea lor de azil politic. Este o nouă lovitură pentru fotbalul românesc, şi nu numai una de imagine. Marcel Sabou, 24 de ani, era una dintre piesele fundamentale ale echipei Dinamo-Bucureşti, cea de-a doua echipă a ţării. Cu origini fotbalistice mai şterse, Gheorghe Viscreanu, 28 de ani, apărător în echipa antrenată de Mircea Lucescu, ex-căpitan al naţionalei şi mare prieten al Italiei - cu un post rezervat la anul pe banca echipei din Pisa (cine ştie ce se va întâmpla până la urmă, după toate aceste fugi?).
În criză economică, departe de noul curs imprimat în Est de Gorbaciov, România nu este o oază de fericire pentru campionii sportivi. Cu ceva timp în urmă, Lucescu explica: "Totul este organizat în aşa fel, încât sportivii să se poată concentra asupra pregătirii lor şi să nu se confrunte cu probleme materiale. Nici o problemă în ceea ce priveşte mâncarea, iar dacă îşi doresc o maşina, o pot avea într-o lună, în timp ce alte persoane sunt nevoite să aştepte un an sau doi". Mai nou, aceste privilegii nu mai sunt suficiente, având în vedere că fuga în Occident a devenit un lucru obişnuit. Anul trecut a plecat Belodedici, acest Franco Baresi al României. Tânăr şi doritor de libertate a plecat în Iugoslavia. Dar în cazul lui a fost vorba şi de implicaţii legate de originea sa, Belodedici se simte mai degrabă slav decât român: fuga sa este şi o întoarcere la origini. Presiunile autorităţilor române au fost zadarnice, Belodedici a spus adio naţionalei României şi aşteaptă la Belgrad să se poată întoarce din nou pe teren. Şi alţii, mai puţin cunoscuţi, au ales în ultimul timp să nu se mai întoarcă: Boloiu, care avea 22 de ani în 1987, a profitat de partida din Cupa Veronei pentru a abandona Sportul (şi cu el au plecat şi doi susţinători ai echipei), Vasile, de 20 de ani, care în iunie anul acesta a spus la revedere colegilor de la Dinamo-Bucureşti cu ocazia turneului de tineret de la Dossena şi a plecat în RFG...
Chiar şi susţinătorii echipelor româneşti profită (deşi în cazul lor lucrurile stau altfel: nu sunt sportivi şi nu beneficiază de privilegii). În 1986 la Sevilla, după ce Steaua a câştigat Cupa Campionilor învingând Barcelona, 16 dintre ei au fugit. Pe vremuri fotbaliştii români erau fericiţi să poată să joace în străinătate: primeau o diurnă de 3 dolari pe zi şi prime de joc în valuta locală. Puteau chiar să facă un pic de contrabandă: în 1983 Iorgulescu a plecat la Paris cu 10 kilograme de caviar şi s-a întors la Bucureşti cu îmbrăcăminte pentru întreaga familie. Acum, aceste avantaje nu mai sunt suficiente, mulţi aleg în final să fugă din ţară. Un semnal de alarmă pentru cei care au în grijă sportul românesc."
Citește pe Antena3.ro
