x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Sfârşitul unei stafii

0
01 Dec 2009 - 00:00
Sfârşitul unei stafii Arhiva media NATO/


Stafia care a început să cutreiere Europa pe la mijlocul secolului trecut, lăsând în urmă-i suferinţă şi sânge, se apropie de capătul drumului. Socialismul s-a dovedit ştiinţific numai în metodele de instalare a unei terori politice generale; s-a dovedit materialist doar prin succesul nedezminţit de a distruge eco­nomii înfloritoare, de a pauperiza popoare întregi, de a face tabula rasa cu tot ce exista la venirea la conducere a repre­zen­tan­ţilor proleta­riatului victorios.

Şapte decenii de distrugere siste-ma­tică în Uniunea Sovietică şi aproa­pe cinci în statele "democrat p­o­pulare" au transformat ţări în cari­ca­turi tragice, cu populaţii aduse la propriu şi la figurat la sapă de lemn, transformând "regimul burghez" în dictatura unor con­ducători nu numai venali, am­biţioşi şi sângeroşi, dar şi absolut nepregătiţi. Pe parcursul acestor de­cenii au fost ucise milioane de oa­meni fără nici o tresărire.

Ceea ce nu a reuşit să facă fantoma pe parcursul deceniilor a fost să ucidă con­ştiinţele. Ele s-au retras în adân­curi, au suferit, dar au şi acumulat for­ţa durerii şi au izbucnit ca un vulcan, cu atât mai violent cu cât a fost îm­piedicat cu premeditare să se afirme.

Nu Gorbaciov a dat drumul Dia­vo­lu­lui. El a înţeles numai că men­ţi­nerea vechii stări de lucruri garantează numai şi mai marea putere a exploziei iminente. Numai că glasnostul a intervenit deja prea târziu şi tot ce-şi permite (i se permite) noului lider sovietic e prea puţin şi foarte îndoielnic că va izbuti să mai salveze ceva din "marea idee socialistă".

Redute ale socialismului ortodox, precum a fost Germania Răsăriteană, s-au prăbuşit ca nişte castele din cărţi de joc; altele, ca să-şi prelungească supravieţuirea, au fost obligate, ca în Bulgaria, să introducă schimbări care să dea aparenţă umană regimului inu­man; "primăvara pragheză" - uci­să de tancurile Pactului de la Varşovia în 1968, a renăscut în această iarnă cu acelaşi Dubcek în frunte, dar cu mult mai multe milioane de oameni nu în urma ci chiar înaintea lui; Polonia şi Ungaria au pornit deschis şi ferm pe drumul democratizării; până şi Albania dă semne de evoluţie.

În acest ocean, doar România a ră­mas ultima insulă de ortodoxie dogmatică şi teroristă. Totuşi istoria a demonstrat: oricât de cumplită şi de puternică ar fi o dictatură, sfârşitul ei e inevitabil. De la Cezar până la Hitler şi Stalin, nici una nu a făcut excepţie...

Trezirea maselor îşi are în fiecare ţa­ră ritmul ei propriu; ea poate fi mai len­tă, dar pentru asta nu înseamnă că este de evitat. Căderea Zidului Ruşinii are semnificaţie de simbol. O dată cu el s-a sfârşit un sistem politic-econo­mic artificial, născut din crimă, te­roare şi spoliere. Stafia se topeşte pe drumurile Europei.

Cândva istoria se va întreba ce a fost acest "bloc socialist": un regim născut prematur şi căzut pe mâna unor nechemaţi veroşi care i-au denaturat conţinutul? Manipularea conştiin­ţe­lor de nişte paranoici întru satisface­rea propriei demenţe şi glorificarea pro­priei personalităţi? Con­tempora­nei­tatea nu este capabilă să dea un răs­puns exact. Prea este aproape aceas­tă a doua catastrofă care, după două războaie mondiale, a marcat se­colul al XX-lea. Şi cum ca­lendarele se apro­pie de încheierea unui mileniu, este fi­resc să se pre­gă­­tească unele noi. Fără sta­fii!
Adevărul (Israel), 1 decembrie 1989
Articol primit prin bunăvoinţa doamnei Ditza Goshen, coordonatoare a Centrului de Studiu şi Cercetare a Istoriei Evreilor din România de la Universitatea Ebraică din Ierusalim
Citeşte mai multe despre:   din presa internaţională

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de