Zvonuri despre uzina de rachete din România

● La 12 aprilie a.c. Dan Sîmpăleanu, profesor la Blaj şi semnatar, împreună cu soţia sa, a scrisorii împotriva distrugerii satelor, a încercat să o vadă la domiciliul ei pe Doina Cor­nea. A fost împiedicat, bătut săl­ba­tic şi dus la sediul Securităţii unde a fost interogat cu lovituri de bâtă timp de 28 de ore.

Alţi trei semnatari, muncitorii Mihai Torja, Ion Voicu şi Bogdan Şerban au fost interpelaţi la 1 Mai la Cluj, arestaţi şi, de asemenea, nu se mai ştie nimic despre ei.

Ziariştii Tia Şerbănescu, Dorel Dorian şi Ion Stoica au fost concediaţi de la ziarul România Liberă, deoarece ar fi discutat despre dispariţia colegilor lor Petre Mihai Băcanu, Anton Uncu şi Mihai Creangă.

● "Socialismul violat" este titlul articolului în care se spune: "conducătorii români merg de-a-n­dă­ratelea, în­gro­pând ţara în proiectele cele mai nebune, în totalul dispreţ al democraţiei socialiste, de care fac totuşi caz". Raţionalizarea, exportul, sistematizarea, apatia, violarea constituţiei denunţată în scrisoarea celor şase foşti responsabili ai partidului, cultul preşedintelui şi al soţiei sale Elena, toate feţele scandalului sunt formulate fără nici un menajament. Publicaţia "L'Humanité Dimanche", 21 mai 1989. "Comuniştii francezi, se scrie în încheiere, condamnă în­căl­carea drepturilor omului din România şi Georges Marchais a ex­pri­mat clar această poziţie (...) subliniind că ceea ce se petrece în România «n-are nici o legătură cu socialismul»... Trebuie că Ceauşescu a de­ve­nit tare incomod pentru lumea co­mu­nistă! De altfel, pentru a se descotorosi de orice analogie ideologică, în acelaşi număr se anunţă faptul că semnatarul articolului, Jean-Pierre Pierrot, care a fost de mai multe ori în România, a depus o cerere de viză la Ambasada RSR în ianuarie a.c. şi n-a primit nici un răspuns încă, au­to­rităţile RSR nedând nici o explicaţie acestei "atitudini inexplicabile".
Articolul este însoţit de imaginea unei case ţărăneşti pe cale de a fi dărâmată şi de cea a palatului prezidenţial.

● Der Spiegel afirma că, ajutată de firme vest-germane, România este pe cale de a construi o uzină de rachete cu rază medie de acţiune, capabile să poarte focoase nucleare. Planurile care au stat la bază, elaborate de un concern munchenez (MBB), sunt similare celor care au fost folosite pentru instalaţiile de lângă Bagdad şi Cairo.

Dând ştirea, ziarul aminteşte declaraţia lui Ceauşescu, făcută la începutul lunii aprilie a.c., referitoare la capacitatea României de a fabrica bomba atomică.

"De ce are nevoie această republică socialistă adusă de conducătorul ei în stare de faliment, de un armament nuclear costând mai multe mi­liarde... Aviaţia vetustă a României nu poate fi folosită, iar cele 40 de rampe de lansare a rachetelor sovietice cu rază scurtă de acţiune, pune în pericol mai degrabă propriul teritoriu decât vreunul inamic."

Şi totuşi. Sursa revistei germane, un tehnician specializat în pro­iec­tarea rachetelor declară: "În impe­riul lui Ceauşescu ia naştere în mo­mentul de faţă o uriaşă fabrică de rachete, asemănătoare celor din Irak şi Egipt".

În comentariul său la Europa Liberă, Şerban Orăscu trece în revistă posibilităţile unei asemenea colaborări, negate de firma MBB şi în principiu condamnate de legislaţia RFG şi de ţările NATO. Şerban Orăscu aduce o precizare pe care n-o găsim în revista germană: raza de acţiune a rachetelor, construite în instalaţiile aflate la mare adâncime sub pământ în buncăre cu pereţi groşi de beton, este de cel puţin 1.000 de kilometri.

● Într-o publicaţie a consulatului RSR din Australia, "Carpaţi", citim că Societatea româno-vest-germană "Reşiţa-Rank SA", cu sediul la Reşiţa -  societate pe acţiuni, cu o durată de 15 ani, persoană juridică fiind partea română, produce şi comercializează reductoare de viteză, industriale şi navale pe baza licenţei vest-germane a firmei Zahnraderfabrik Renk a.g. din Augsburg.

● În Buletinul Oficial RSR de la 13 martie a apărut un decret prin care locuitorii din România nu au dreptul să trimită peste graniţă decât un pachet în valoare de 500 de lei. "Se permite expedierea unui colet de persoană pe trimestru."
Lupta, nr. 122/1989
Arhiva Institutului Naţional pentru Memoria Exilului Românesc, Fond Dan Culcer