x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Scînteia Istoria Comunismului Avocatul comunistilor

Avocatul comunistilor

08 Dec 2004   •   00:00

Lucretiu Patrascanu in anii ’20

Lucretiu Patrascanu s-a nascut la 4 noiembrie 1900, la Bacau. Despre copilarie si tinerete, interiorizatul Patrascanu va povesti putine lucruri. Cert este insa ca provenea dintr-o familie "burgheza". Dupa cum el insusi va relata intr-o biografie scrisa la Comitern in 1933, "copil fiind, am avut o viata destul de bogata".
CRISTINA DIAC

EFORTURI RASPLATITE. Patrascanu, primul comunist care a ajuns la demnitatea de ministru dupa 23 august 1944, isi va pastra functia si in Guvernul Groza (foto stanga). Manifestatia din 7 noiembrie 1944 la care a participat (foto dreapta) era menita a netezi drumul comunistilor spre putere

Tatal lui Lucretiu Patrascanu, Dumitru D. Patrascanu, provenea dintr-o veche familie boiereasca, la fel si mama sa, Lucretia. Parintele viitorului lider comunist era profesor, prozator si cunoscut autor de manuale scolare de istorie in perioada interbelica. Preocuparile intelectuale l-au adus pe D.D. Patrascanu in preajma lui Garabet Ibraileanu si a lui Constantin Stere. Cei trei vor anima revista ieseana Viata Romaneasca.

Dar Patrascanu senior il va urma pe Stere si in politica, nu numai in preocuparile literare. La inceputul secolului al XX-lea, un grup de intelectuali socialisti a trecut la liberali, miscare ce va ramane cunoscuta sub numele de "tradarea generosilor". In timpul primului razboi mondial, Stere, ostil imperiului tarist, va sustine intrarea in razboi alaturi de Germania. Dar deznodamantul razboiului ii va da dreptate lui Ionel Bratianu si punctului de vedere anglo-francez. D.D. Patrascanu facuse un calcul politic gresit.

Cu toate ca nu a fost un politician prea inspirat, profesorul a exercitat o puternica influenta asupra copilului Lucretiu, alintat in familie Coca. Acesta si-a petrecut verile in preajma cenaclurilor pe care Viata Romaneasca le organiza la Manastirea Neamtului si se pare ca si-ar fi dorit sa urmeze cariera didactica a tatalui sau.

"AM AVUT OROARE DE AVOCATURA". Lucretiu Patrascanu a obtinut diploma de bacalaureat in 1919. A absolvit Facultatea de Stiinte Juridice a Universitatii din Bucuresti, dar va practica rar meseria de avocat. "Doar la 26 de ani am inceput sa muncesc ca avocat, (...) am profesat avocatura numai intre altele", marturisea Patrascanu in 1933. Mai transant se exprima despre meseria sa in 1949: "Totdeauna am avut oroare de avocatura si asta explica de ce, in afara proceselor noastre (procese in care i-a aparat pe comunisti n.m. C.D.), n-am practicat-o aproape niciodata."

Intre 1922 si 1925, Patrascanu s-a aflat la Leipzig, unde si-a pregatit un doctorat in economie politica, secundar statistica si filosofia istoriei. Tema tezei, sustinuta in 1925, era "Reforma agrara din 1918-1921 din Romania".

TENTATIA POLITICII. Patrascanu va mosteni de la tatal sau tentatia politicii. "M-am ocupat singur de problemele politice si am studiat cea mai mare parte a operelor lui Marx, Engels si Lenin (aparute in limba germana)." In acelasi an in care termina liceul se va inscrie in Partidul Socialist. "Pana la crearea Partidului Comunist am avut legaturi cu tovarasii, insistand pentru crearea de uniuni comuniste ale tinerilor", dupa cum a declarat el. In perioada cuprinsa intre 1919 si 1921, socialismul romanesc a dus o existenta zbuciumata. Mai multe grupuri isi disputau intaietatea. Patrascanu se afla pozitionat in grupul radical de stanga. Grupul sau sustinea afilierea la Internationala a III-a si acceptarea fara rezerve a durelor conditii impuse de la Moscova.

"ANDREI". Dupa crearea partidului si arestarea tuturor delegatilor care s-au pronuntat pentru afilierea la Internationala a III-a, la sfarsitul verii anului 1921, Patrascanu si alti tineri tovarasi au inceput sa editeze revista Tanarul socialist. In 1921, deja in jurul acestei reviste s-au grupat elemente care, ca si ei, erau afiliate Partidului Comunist.

Dupa propriile marturisiri, cat timp a fost redactor-sef la ziarele legale ale Partidului Comunist a publicat numai cateva note in reviste. Primul pseudonim sub care a semnat in presa comunista a fost Andrei Moldovanu. Acesta va ramane numele conspirativ pe care il va prefera pana la sfarsit. Sotia si prietenii apropiati i se adresau ca si cum Andrei ar fi fost numele sau de botez.

Pana in toamna lui 1922, Patrascanu a lucrat in Comitetul Central al organizatiei de tineret. Va participa la al doilea Congres al Partidului Comunist, desfasurat in octombrie 1922, la Ploiesti. In aceeasi luna a facut o "calatorie initiatica" in tara Revolutiei, ca delegat din partea Partidului Comunist din Romania la al patrulea Congres al Cominternului. Cu aceasta ocazie l-a cunoscut pe Lenin, parintele revolutiei, pe care il citise inca din adolescenta.

IN DETENTIE

"Prima inchisoare am facut-o la Jilava, in 1924. Eram in vacanta, venit din Germania. (...) Costa-Foru (ziarist, n.n.) ne-a vizitat in inchisoare si a publicat un articol rasunator" - Lucretiu Patrascanu

PATRASCANU, DESPRE DRAGOSTE
Din perioada studiilor doctorale de la Leipzig dateaza o scrisoare a lui Patrascanu catre o prietena ramasa la Bucuresti. Randurile epistolei il aduc in lumina pe omul Lucretiu Patrascanu, si nu pe omul politic, viitor ministru si om de stat.

In scrisoarea cauzata de o lectura comuna, Sonata Kreutzer a lui Tolstoi, doctorandul in economie afirma ca "stupidele si micile prejudecati" impiedica "acest lucru complicat, profund si minunat" care este dragostea. Cat despre durata "lucrului complicat, profund si minunat", Patrascanu este de parere ca dureaza "atat timp cat vom mai avea ceva sa ne spunem, cat timp vom gandi impreuna si simti impreuna. (…) Pe urma ne vom strange prieteneste mainile ca toti oamenii intelepti care stiu ca tot ce are un inceput are si un sfarsit si fiecare va apuca drumul lui. In dragoste, ca si in politica, trebuie sa stii unde sa te opresti".

Parascanu isi va mentine si peste timp aceeasi conceptie despre dragoste si despre femei ca si in anii tineretii.

VA RECOMANDAM SPRE LECTURA
Click pentru a mari
Robert Levy, Gloria si decaderea Anei Pauker, traducere de Ioana Gagea si Cristina Pupeza, Iasi, Polirom, 2002, 344 pagini

Robert Levy, doctorand in istorie la Universitatea California din Los Angeles, ofera o noua biografie a liderului comunist care a fost Ana Pauker.

In urma unei documentari de exceptie in arhivele romanesti, autorul reuseste sa dezvaluie fatete necunoscute ale personalitatii acestui personaj. Ana Pauker a fost prezentata ca liderul "gruparii muscovite", intrata in Romania in septembrie 1944, in urma Armatei Rosii. Asadar, un personaj excesiv de fidel Uniunii Sovietice si lui Stalin personal. Din cartea cercetatorului american rezulta ca Ana Pauker a fost un personaj complex si contradictoriu, mai nuantata in gandire decat a fost prezentata ulterior de rivalul sau politic Gheorghe Gheorghiu-Dej. Prin faptul ca rastoarna mai multe mituri legate de prima femeie ministru de Externe al Romaniei, lucrarea lui Levy reprezinta un demers firesc, de normalizare a istoriografiei romanesti postdecembriste.

SAPTAMANA VIITOARE EPISODUL 17
Moartea lui Lenin, la 24 ianuarie 1924, a creat o mare confuzie in randurile comunistilor rusi. Moartea lui a dus la crearea unui adevarat cult in jurul numelui sau. In timpul vietii insa, Lenin nu desemnase nici un succesor. In cativa ani, puterea a fost preluata de "tarul rosu", Iosif Visarionovici Stalin. El va marca pentru aproape trei decenii destinul URSS, si dupa al doilea razboi mondial, al intregii lumi comuniste.
×