Batalia pentru tarani

Dupa 23 august 1944, activistii PCR au cutreierat satele, lansand "cruciada impotriva mosierilor", prin incurajarea taranilor sa ocupe terenurile mai mari de 50 ha. Despre viitoarele cooperative agricole nu s-a suflat insa nici un cuvant.

Lozinci si promisiuni de reforma agrara

Dupa 23 august 1944 nu numai muncitorii au fost tinta promisiunilor partidului comunist. Activistii PCR au cutreierat satele, lansand "cruciada impotriva mosierilor", prin incurajarea taranilor sa ocupe terenurile mai mari de 50 de ha. Despre viitoarele cooperative agricole nu s-a suflat insa nici un cuvant.

Conform principiilor comuniste, viitorul stat fara clase urma sa fie condus de proletariat, deci de cei care muncesc. Teoretic, noua structura statala urma sa fie condusa de muncitori (clasa conducatoare), in alianta cu taranimea. Astfel ca, incepand din toamna anului 1944, comunistii romani, dupa ce le promisesera muncitorilor ca vor detine fabricile, i-au sedus pe tarani cu promisiuinea "improprietaririi drepte", care-i va transforma in noua clasa conducatoare.

DEZBATEREA REFORMEI AGRARE. Coordonati de la Moscova, comunistii nu au asteptat sa se termine razboiul pentru a incepe propaganda in mediul rural. Ca si in alte domenii, ei au exploatat la limite maxime nemultumirile sociale. Astfel ca, inca din toamna anului 1944 au raspandit in sate "virusul" reformei agrare. Aceasta era in favoarea taranilor fara pamant, al caror numar crescuse foarte mult de la reforma din anii ’20. Criza economica, lipsa utilajelor agricole si alte cauze ii facusera pe tarani sa-si vanda pamanturile primite atunci, iar razboiul le accentuase mizeria. Promisiunile comunistilor privind expropierea proprietatilor mai mari de 50 de ha si impartirea lor de catre tarani "democratic", prin "comitete satesti", a crescut prestigiul partidului. Aceasta tactica fusese utilizata si de catre bolsevicii dupa revolutia din octom-brie 1917 pentru a castiga suportul maselor. Insa ca si in cazul comunistilor rusi dupa primul razboi mondial, in Romania reforma urma sa fie de fatada, iar proprietatea agrara colectivizata. Scopul adevarat era insa sa-i faca pe tarani sa creada in promisiuni.

Introducerea problemei reformei agrare in dezbaterea politica a iscat multe dispute. Nici un politician "traditional" nu-si putea permite sa faca promisiuni asemenea comunistilor.

"PARTIDELE ISTORICE" SI REFORMA AGRARA. La sfarsitul lunii octombrie 1944, Partidul National-Taranesc, prin vocea lui Ion Mihalache, si-a expus conceptia despre reforma agrara, intr-o manifestatie din Bucuresti. Ei propuneau ca marile proprietati sa fie transformate in "domenii obstesti", in care taranul sa fie muncitor agrar. Acest sistem urma sa stea la baza "statului taranesc", in care locuitorii satelor sa fie clasa conducatoare. Propunerile PNT nu numai ca nu rezolvau "setea" de pamant a taranilor cu care-i inbatau comunistii, dar reafirmau teze vechi si neimplinite de zeci de ani. Conceptul de "stat taranesc" aparuse in anii ’20, fiind total depasit in contextul social-economic al sfarsitului de razboi.

Conceptia Partidului National-Liberal despre reforma agrara era sub limitele ofertei comuniste. Intr-o comunicare tinuta de Constantin Bratianu la Cercul de studii al PNL in ianuarie 1945, acesta considera ostentativ proiectul FND, care-i "asimilau pe marii proprietari cu criminalii de razboi". Propunea, in schimb, sporirea productiei agricole, folosirea eficienta a muncitorului agrar si asigurarea recoltelor. Accepta improprietaririle numai pe terenurile parasite de minoritari in perioada razboiului. Acest proiect indeparta insa si mai mult taranimea saraca de liberali.

IN CONTRATIMP. Ca si in cazul mesajului politic furnizat muncitorilor, "partidele istorice" ofereau perspective putin atractive taranilor. In adunarile populare organizate de PNT, liderii partidului le tineau oamenilor lungi discursuri. O astfel de prelegere incepea cu prezentarea situatiei internationale, a mersului razboiului si a aliantei Romaniei cu URSS. Apoi era reliefat rolul lui Iului Maniu in lovitura de Palat de la 23 august. In final se prezenta o sinteza a realizarilor PNT in lumea satelor din perioada interbelica. Dupa care, adunarea se incheia. Cu toate ca li se vorbea de viitorul "stat taranesc", concept putin inteles de auditoriu, problemele curente ale satenilor nu erau abordate.

OFENSIVA COMUNISTILOR. Deoarece stiau ca puterea exemplului este cea mai insemnata, comunistii au inceput sa-si puna in practica proiectele de reforma agrara. Asa cum facusera in fabrici prin infiintarea "comitetelor de fabrica", in mediul rural, agentii partidului au consituit "comitete satesti". Acestea erau formate din membrii ai "organizatiilor democratice" subordonate PCR, si in special din randul Frontului Pluga-rilor si Uniunii Patriotilor. Echipele de "agentii FND" cutreierau satele si-i indemnau pe tarani sa treaca singuri la infaptuirea reformei agrare. Astfel ei ocupau abuziv terenurile marilor proprietari si le imparteau intre ei. In toamna anului 1944 s-au "impartit frateste" intre tarani chiar terenurile cultivate. Ulterior unei astfel de "isprave" a "comitetelor satesti" ziarul de partid al PCR, Scanteia, facea cunoscut cazul, indemnand si pe alti tarani "sa-si faca singuri dreptate". Activistii comunisti din aceste "comitete satesti" ii acuzau pe proprietari de "fascism" in cazul in care se opuneau exproprierii. Astfel ca, succesele unei actiuni ca aceasta a contribuit la motivatia colectiva pentru inmultirea lor.

COOPERATIVE SATESTI. Presa comunista era foarte activa in a furniza povesti frumoase despre rezolvarea nevoilor curente ale saracilor. Periodic, erau prezentate cazuri in care "comitetele satesti" au pus pe picioare cooperative, reusind sa distribuie eficient necesarul de alimente si utilitati: sare, gaz, unelte agricole, cartofi, grau, porumb etc. Intr-o perioada in care se faceau rechizitii de razboi, astfel de stiri aveau efectul scontat de furnizorii lor.

LUPTA CONTRA SPECULEI

Una dintre cele mai importante probleme cu care s-a confruntat societatea romaneasca in perioada razboiului a fost specula. Preturile cresteau necontrolat, accentuand nivelul scazut de trai al multora. Propaganda comunista a tratat cu abilitate si aceasta problema. Atat in mediul rural, cat si la orase, "comitetele cetatenesti" au initiat campanii de controale in depozitele de alimente si asupra persoanelor private cunoscute ca detin marfuri. De multe ori denunturile pentru specula au devenit arma a rafuielilor personale, fiind insa omagiata vigilenta "comitetelor cetatenesti", prin intermediul presei comuniste.