Cavalerul revolutiei

Felix Dzerjinski, luptator pentru cauza revolutiei

In 1901, la varsta de 24 de ani, Felix Dzerjinski spunea: "Nu sunt capabil sa urasc pe jumatate sau sa iubesc pe jumatate. Nu pot sa daruiesc jumatate din sufletul meu". El si-a daruit sufletul si viata revolutiei pe care a slujit-o pana la sfarsit. Adversarii acesteia au avut parte de o singura soarta: moartea.

SFARSITUL UNUI MIT. Statuia lui Dzerjinski de la Moscova este data jos de pe soclul ei la inceputul anilor ’90

FELIX DZERJINSKI. Portretul fondatorului CEKA a impodobit birourile agentilor KGB pana in ultimele zile ale comunismului

Felix Edmundovici Dzerjinski s-a nascut la 11 septembrie 1877 la Villnius, in Lituania, intr-o familie catolica de proprietari de pamant polonezi. Atmosfera din familie i-a influentat copilaria. In adolescenta s-a pregatit pentru a deveni preot catolic.

IN FRUNTEA CEKA. In timpul studiilor, contactul cu socialismul i-a schimbat viata. In 1895 s-a inscris in Partidul Social-Democrat din Lituania, fiind implicat in organizarea muncitorilor in sindicate.

In 1900 s-a numarat printre membrii fondatori ai Partidului Social-Democrat din Regatul Poloniei si Lituaniei, partid condus de celebra comunista Roza Luxemburg. Pana in 1917 a fost implicat in activitati revolutionare, fiind arestat in numeroase randuri. Practic, a stat 11 ani in inchisoare, cu trei scurte perioade de libertate. In acest timp, in numele internationalismului proletar a inceput sa colaboreze cu bolsevicii rusi.

Eliberat in urma revolutiei din primavara lui 1917, a activat in cadrul partidului bolsevic ca delegat al socialistilor din Polonia si Lituania. S-a inscris apoi in randurile partidului, devenind membru al Comitetului Central si participand la lovitura de stat din toamna lui 1917.

La 20 decembrie 1917 a fost numit in fruntea CEKA, politia politica a lui Lenin. A fost o decizie inteleapta in conditiile in care bolsevicii se straduiau, cu greu, sa pastreze puterea. In ziua numirii sale, Dzerjinski afirma: "Sa nu va ganditi ca voi aplica justitia revolutionara; noi nu avem nevoie acum de justitie. Acum este razboi - fata in fata, o lupta pana la moarte. Viata sau moarte! Eu propun, eu cer un organ care sa permita reglarea conturilor cu contrarevolutionarii".

Dzerjinski era un fanatic al revolutiei, tot atat de necrutator cu sine insusi pe cat era de necrutator cu altii. In primul an de activitate, cand CEKA de-abia se organiza, a muncit cate 16 ore pe zi, 7 zile pe saptamana. Si-a castigat astfel porecla de Felix cel de Fier. Pentru el, revolutia era nu cel mai important lucru, ci singurul. A condamnat la moarte mii de oameni in numele ei, desi avea o fire impresionabila si avea mustrari de constiinta pentru ceea ce facea. In acea perioada circula o poveste, potrivit careia, cu ocazia mesei festive de Anul Nou, in 1918, s-a imbatat. In aceasta stare se ruga de toti comesenii sa il impuste pentru ca are mainile patate de sange.

A condus CEKA pana la moarte, vreme de opt ani. Dupa moartea lui Lenin (1924) a mai indeplinit si functia de presedinte al organismului de planificare economica, Consiliul Suprem al Economiei. A murit la 20 iulie 1926, in urma unui infarct, la trei ore dupa un discurs in fata plenului Comitetului Central si al Comisiei Centrale de Control al partidului. S-a spus despre el ca a cazut la datorie.

"CAVALERUL REVOLUTIEI". La moartea lui Dzerjinski, in jurul numelui sau s-a construit un adevarat cult al personalitatii. Efigia sa, cu masca mortuara a mainilor si a figurii, cu uniforma de parada, a fost expusa in sala de conferinte din sediul institutiei pe care a condus-o. A fost indepartata abia dupa al doilea razboi mondial, pe fondul cultului personalitatii dedicat lui Stalin.

Insa, dupa moartea acestuia, imaginea lui Dzerjinski a revenit in actualitate. La sfarsitul anilor ’50 i s-a inaltat o statuie in fata pietei din Moscova care ii poarta numele (unde de altfel se afla si sediul KGB-ului).

In general, Dzerjinski a devenit un simbol pentru ofiterii serviciilor secrete sovietice. Pana in ziua de azi, bustul sau din sediul Directiei I Centrale a KGB-ului este inconjurat de flori proaspete, aduse de ofiteri.

PROTOTIPUL CEKISTULUI. Figura lui Dzerjinski a stat la baza imaginii idealizate a lucratorului in serviciile secrete, cekist-ul.

Felix a contribuit la aceasta inca din timpul vietii: "O inima calda, un cap limpede si mainile curate", cerea el de la oamenii sai. Era chiar viziunea pe care liderul serviciilor secrete sovietice o avea despre el insusi: "Taria mea provine din faptul ca nu ma crut niciodata", declara el in fata membrilor partidului cu cateva ore inainte de moarte.

Aceasta nu l-a impiedicat pe Dzerjinski sa fie un calau. Un calau rece, care incerca sa nu abuzeze de functia pe care o detinea, dar un calau. Arthur Ransome, un ziarist prezent in Rusia acelei perioade, scria despre el: "Este un fanatic al revolutiei, calm, cu mintea calculata, cu o absoluta incredere in propria constiinta si nerecunoscand o alta instanta superioara".

In timpul vietii a incercat sa limiteze abuzurile oamenilor din subordine, nu insa si crimele comise in numele revolutiei. Respectarea legii a fost principiul pe care a incercat sa-l puna la baza activitatii. De multe ori, angajati ai CEKA, printre care chiar ofiteri, au fost executati, la ordinul sau, pentru abuzuri.

Si Dzerjinski a abuzat la randu-i de functia sa, cel putin in cateva situatii. Se stie ca in 1919 a intervenit in fata tribunalului in favoarea unui subordonat acuzat de uciderea unui detinut si de vanzarea de bunuri confiscate. In urma interventiei sale, acesta a fost eliberat.

"JUMATATE PUTREZI". Si totusi, imaginea era falsa. La 28 ianuarie 1919, Izvestia a publicat o scrisoare deschisa din partea membrilor CEKA. In cadrul acesteia se recunosc abuzurile unor angajati. In opinia semnatarilor existau cekisti care ajung frecvent pe o panta alunecoasa si cad. "Aceasta panta alunecoasa, continua scrisoarea, reprezinta un pericol pentru toate personalitatile slabe de caracter, care s-au alaturat filialelor CEKA si au ajuns sa detina functii de raspundere."

Realitatea era insa mult mai rea. Victor Serge, un anarhist convertit la bolsevism, aflat in Rusia in anii de dupa revolutie, scria despre cekisti: "Singurele temperamente care se dedica de bunavoie si cu tenacitate acestui serviciu de «aparare interna» sunt cele suspicioase, acrite, dure si sadice (...). Stiu cu siguranta ca Dzerjinski ii considera «pe jumatate putrezi» si nu vedea nici o solutie pentru acest fenomen negativ decat impuscarea celor mai rai dintre cekisti si abolirea cat mai rapida a pedepsei cu moartea".

DESCRIERE

"Toata viata lui a vibrat la unison cu motto-ul exprimat in urmatoarele cuvinte: «As dori sa imbratisez tot neamul omenesc cu iubirea mea, sa-l incalzesc si sa-l curat de mizeria vietii moderne»." - Victor Cerebrikov, presedintele KGB-ului in perioada 1982-1988

FELIX DZERJINSKI 11 septembrie 1877 - se naste la Vilnius, intr-o familie de polonezi. 1895 - este exmatriculat din liceu pentru activitate revolutionara; se alatura Partidului Social-Democrat Lituanian. 1897-1917 - este inchis, dar se va bucura de scurte perioade de libertate. 1900 - participa la fondarea Partidului Social-Democrat din Regatul Poloniei si Lituaniei. martie 1917 - este eliberat in urma revolutiei din Rusia. Se inscrie in partidul bolsevic. decembrie 1917 - Lenin il numeste la conducerea CEKA. 1921 - devine ministrul de Interne al statului bolsevic. 1924 - este desemnat presedinte al Consiliului Suprem al Economiei. 20 iulie 1926 - moare in urma unui infarct.

LA DATORIE In 1918, Dzerjinski lucra cate 16 ore pe zi la organizarea Ceka. In aceasta perioada descria astfel, intr-o scrisoare adresata sotiei si fiului sau, aflati in Elvetia, activitatea sa in slujba revolutiei: "Sunt pe front. Nici un repaus. Trebuie sa salvez casa Rusiei. Nu am timp sa ma gandesc la voi, nici la mine. (...) Iau personal interogatoriile cele mai importante. Cateodata trebuie sa execut eu insumi vinovatii. Mainile mele sunt pline de sange si mi-e scarba - dar ce sa fac? Cineva trebuie sa faca si aceasta munca murdara. Sunt fara mila, o vointa de fier ma stapaneste si voi merge pana la capat pentru a starpi raul si nedreptatea vechii lumi. (...) Nu parasesc niciodata biroul meu. Aici muncesc si aici dorm in spatele unui paravan".