Dupa 23 august 1944, o parte din fostii membri ai Miscarii legionare s-a inscris in "organizatiile democratice".

Dupa intrarea armatei sovietice in Romania, fostii membri ai miscarii legionare au intrat in alerta, deoarece erau intaii vizati de arestare sub eticheta de "fascisti". In aceste conditii, prin inscrierea in "partidele istorice" sau "partidele democratice" reusesc pentru o perioada sa stea departe de salile "tribunalelor poporului".

Legionarii, baza de recrutare a bolsevicilor

Pentru legionari, lovitura de Palat de la 23 august 1944 nu a reprezentat o rasturnare de situatie. Ei erau in alerta inca din 1943, dupa esecul de la Stalingrad, fiind constienti de prabusirea Germaniei naziste.

"REZISTENTA" RATATA. In perioada razboiului mondial, liderii miscarii legionare s-au aflat in Germania, fugiti ca sa scape de represalii dupa rebeliunea legionara din 21-23 ianuarie 1941. In razboiul din Est, Hitler nu le-a dat prea mare importanta, mergand pe mana generalului Antonescu. Dupa "debarcarea" lui Antonescu de la 23 august 1944 insa, Hitler s-a vazut in situatia de a avea trupele incercuite in Romania. Atunci, liderii nazisti i-au mobilizat pe legionarii aflati in Germania, pentru a constitui o miscare de rezistenta in spatele frontului.

Dar "capii" miscarii legionare pierdusera orice contact cu tara. Ei initial avusesera domiciliu obligatoriu in Germania, fiindu-le interzis orice fel de activitate politica. Dupa fuga lui Horia Sima in Italia, pentru a cere sprijin lui Mussolini in vederea relansarii miscarii (decembrie 1942) au fost internati in lagare de concentrare.

In august 1944, germanii au alcatuit in graba o miscare anticomunista a romanilor cu sediul la Viena, compusa in majoritate din legionari. Instruiti in tabere speciale, acestia sunt parasutati in Romania pentru a intemeia "miscari de rezistenta". In munti, armata germana lasase in retragere cateva grupuri de rezistenta care lucrau indeaproape cu reprezentantii Grupului Etnic German din Romania. Legionarii parasutati trebuiau sa intre in contact cu germanii din munti si sa pregateasca o miscare in spatele frontului, in momentul unei preconizate contraofensive germane.

In perioada octombrie-noiembrie 1944 au fost trimisi in Romania doi importanti lideri legionari - Constantin Stoicanescu si Nicolae Petrascu. Cu sprijinul altor legionari parasutati de avioanele germane au constituit "grupuri de rezistenta". Insa la inceputul anului 1945 miscarea lor se incheie fara vreun rezultat. Contraofensiva germana nu a mai avut loc, trupele sovietice se aflau in tara, Siguranta interceptase parasutarile de legionari si le-a taiat legaturile, iar colaborarea cu soldatii germani din munti nu a dat roade. Nicolae Petrascu s-a ascuns la Bucuresti, de unde a coordonat grupurile legionare fidele. De teama arestarilor, fostii rezistenti parasutati s-au ascuns in regiunile muntoase.

TATONARI POLITICE. Nu toti legionarii au fost de acord cu organizarea unei rezistente progermane in spatele frontului romano-sovietic. Parte din fostii conducatori ai organizatiei au adoptat o atitudine neutra in contextul rezultatului razboiului, nedorind sa se mai implice in activitati politice. Alti legionari au initiat negocieri cu partidele politice care functionau legal dupa 23 august 1944. Inca din toamna anului 1944, printre legionari a circulat ideea inscrierii in Partidul National Taranesc, Iuliu Maniu bucurandu-se de prestigiu printre ei. Inainte de a muri, Corneliu Codreanu ii indrumase pe adeptii lui sa-i dea ascultare lui Iuliu Maniu in caz ca legiunii i-ar fi interzisa functionarea legala. Apropierea de PNT a fost initiata de Horatiu Comaniciu. In toamna anului 1944, in presa au aparut schimburi de mesaje intre lideri national-taranisti si legionarii din gruparea Comaniciu (fara prea multi adepti printre legionari). Efectul a fost potrivnic taranistilor, consolidand imaginea de "fascist" pe care i-o pregateau comunistii lui Maniu. Fara rezultat, Comaniciu a incercat sa atraga de partea sa si pe unii legionari refugiati in Occident. Spre norocul sau, a reusi sa fuga din tara prin 1946, scapand de valul de arestari de dupa 1947.

LEGIONARII ROSII. Integrarea in randul "partidelor istorice" nu le oferea prea mare siguranta legionarilor. O miscare mult mai profitabila pentru ei a fost inscrierea in partidele de stanga. Tonul a fost dat chiar de Horia Sima, printr-o circulara secreta din 16 februarie 1945. Le recomanda adeptilor sai ca in cazul pierderii razboiului de catre germani sa se inscrie in partidele de stanga. Scopul lui Sima era ca prin aceasta atitudine legionarii sa fie la curent cu politica guvernului, in vederea actiunilor ulterioare ale miscarii. Insa o buna parte dintre legionarii "comunizati" au uitat de misiunea data de seful lor, utilizand noul statut pentru a-si "scapa pielea". Faptul se petrece in conditiile in care comunistii aveau nevoie de membri noi. In preajma loviturii de Palat de la 23 august 1944, PCR avea mai putin de 1.000 de membri. Partidul Social-Democrat, desi controla formal sindicatele, in alegerile din perioada interbelica nu depasise cateva procente din sufragii. Iar miscarea legionara furniza un numar important de membri. Desi scoasa in afara legii de catre Antonescu, conform rapoartelor Sigurantei, in august 1944 avea circa 32.000 de membri in tara. Multi dintre acestia traiau in ilegalitate si semilegalitate, iar incadrarea intr-un partid "guvernamental" le-sar fi conferit siguranta. Importanta lor crestea si datorita spiritului militant, fiind organizatori si demonstranti disciplinati. Comunismul putea sa le convina si prin activismul pronuntat prin care se manifestau adeptii sai, stare de spirit asemanatoare cu a legionarilor.

PROPAGANDA SI DERUTA. Paralel cu orientarile "benevole" ale legionarilor spre partidele de stanga, propaganda guvernului Groza contribuia la aceasta atitudine. Dupa 6 martie 1945 au aparut "pe piata" o serie de publicatii cu caracter legionar, in care era laudata politica guvernului. In august 1945, la Bucuresti, se editeaza ziarul Glasul legionar, cu subtitlul "Organ al Comitetului Legionar de Refacere si Actiune Politica". Insasi titlul publicatiei ridica semne de intrebare, expresia "organ de presa" fiind tipica propagandei PCR. Ziarul lauda reforma agrara legiferata de guvernul Groza, precum si participarea muncitorilor la viata publica.

TACTICA "Dupa esuarea planului Stoicanescu (ianuarie 1945), am facut o ultima incercare de a-l determina pe Generalul Avramescu sa treaca in liniile germane si sa se ataseze guvernului de la Viena. Generalul Avramescu sovaia sa faca pasul decisiv. Eu speram ca Ilie Sturdza, care era ginerele lui, il va putea convinge sa rupa cu trecutul si sa treaca in liniile noastre. Insa la 3 Martie 1945, Generalul Avramescu, cu intreaga familie, au fost arestati de catre rusi" Horia Sima

REZISTENTA "Dintre legionarii intrati in scolile speciale s-au format in total zece echipe care au fost parasutate in tara. Acestea erau alcatuite din doi specialisti TFF, care proveneau de la Breitenfurth, unde nu se invata altceva decat elegrafie fara fir. Fiecare echipa era formata din 5-6 persoane. In afara de telegrafisti, intrau in compunerea echipelor inca 3-4 legionari, iesiti de la alte scoli, unde se invata manuirea armamentului si a explozivilor" Horia Sima

DUPLICITATE

Intrarea legionarilor in Partidul Comunist, cu toate ca a sporit numarul membrilor acestuia, nu le-a adus un plus de putere. Noii membri "verzi" ai partidului erau urmariti indeaproape de Politie si Siguranta. In preajma alegerilor din 1946, autoritatile politienesti din judetul Teleorman au intrat in alerta, constatand pathosul suspect al "verzilor" vopsiti in "rosu". Cand se intalneau, fostii legionari ridicau in sus bratul stang, si cu pumnul inchis strigau cat mai tare: "Hai noroc, tovarase!", dupa care isi strangeau mana dreapta si in soapta isi spuneau: "Camarade, nu fi trist / Legiunea progreseaza prin partidul comunist". Dupa acest "incident", considerat un indiciu al primejdiei renasterii legionarismului, autoritatile au dispus urmarirea tuturor legionarilor inscrisi in "partidele democratice". Tot in alegerile din 1946 un numar important de legionari s-au implicat in campania electorala a Partidului National-Taranesc. Astfel, fostii camarazi au ajuns sa se confrunte "pe teren".

SAPTAMANA VIITOARE EPISODUL 126 Primele "grupari de rezistenta" anticomunista din munti. Desi in cursul anului 1945 multi legionari s-au inscris in "partidele guvernamentale","nucleul dur" al miscarii nu era totusi neutralizat. Legionarii schimba tactica dupa razboi. Mircea Nicolau, fostul sef al organizatiei legionare Bucuresti in perioada 1947-1948, povesteste pentru Jurnalul National tacticile de opozitie a extremistilor de dreapta contra comunistilor dupa razboi.