Primele alegeri de dupa al doilea razboi mondial au avut loc in noiembrie 1946, la mai bine de un an de la terminarea conflagratiei. Prin noua Lege electorala, Romania s-a aliniat "modei europene", introducand dreptul de vot pentru femei. Aceasta prevedere a provocat vii dispute intre liderii comunisti si national-taranisti.

Democratia de masa

Dupa incheierea celui de-al doilea razboi mondial, in Europa, cele mai importante evenimente politice in tarile foste combatante au fost noile alegeri legislative. Datorita duratei razboiului in Europa (sase ani), nici un parlament ales democratic inainte de 1940 nu mai avea legitimitate. Aliatii au ales momente diferite in care sa-si cheme cetatenii la urne: Marea Britanie - 1945, Uniunea Sovietica si Statele Unite - 1946. In general, dupa razboi noua orientare politica in vestul Europei a fost spre stanga. Populatia trecuse, datorita extremei drepte, printr-o drama in anii razboiului, fiind atrasa de socialisti si comunisti prin promisiunile privind protectia sociala.

TOAMNA, DUPA RECOLTA. In Romania, chestiunea fixarii datei alegerilor a provocat dispute aprinse intre comunisti si "partidele istorice". Dupa formarea Cabinetului Groza, la 6 martie 1945, comunistii s-au preocupat de chestiunea instalarii monopolului in administratie si nu de alegeri. In vara anului 1945, Iuliu Maniu si Dinu Bratianu au facut numeroase proteste catre anglo-americanii din Comisia Aliata de Control pentru urgentarea alegerilor, fara a obtine promisiuni clare. Abia dupa Conferinta de la Moscova, din decembrie 1945, s-au reluat contactele dintre Putere si Opozitie, prin intrarea in guvern a unui reprezentat al PNT si PNL. Emil Hatieganu si Mihail Romniceanu, cei doi ministri ai "partidelor istorice", au avut insa un rol decorativ in guvern. Astfel, comunistii si-au stabilit nestingheriti strategia electorala.

De indata ce guvernul si-a manifestat intentia de a organiza alegeri, "partidele istorice" au iesit din inertie. Maniu si Bratianu opinau ca acestea trebuia tinute imediat, pentru a nu permite comunistilor sa mai castige noi pozitii in administratie. Insa guvernul a aplicat "tactica" folosita de PNL si PNT in perioada interbelica, organizand alegerile toamna, dupa recolta. Se presupunea ca atunci taranii vor fi intr-o mai buna stare de spirit din punct de vedere economic, votand guvernul. Aceasta practica avusese succes deplin in cei 22 de ani de democratie interbelica. Numai ca in 1946 strategia s-a dovedit ineficienta, seceta cumplita care bantuise tara aducand saracie si foamete, mai ales in estul ei.

IN AFARA PARLAMENTULUI. In orice stat constitutional, legile sunt facute de Parlament. Insa Romania anului 1946 era intr-o situatie speciala, deoarece, desi avea o constitutie "democratica" (cea din 1923, cu unele modificari), nu avea un Parlament. Ultima reprezentanta nationala fusese aleasa in 1937, fiind insa dizolvata de Carol al II-lea la scurt timp, prin instaurarea regimului sau personal. Astfel ca, dupa 23 august 1944, guvernul a devenit unicul legiuitor al Romaniei, conducand prin decrete. Asadar, prevederile noii legi electorale tineau exclusiv de vointa guvernului. Reprezentantii PNT si PNL au fost ignorati in timpul alcatuirii legii.

Noua Lege (intrata in vigoare la 15 iulie 1946) acorda pentru prima data in istoria Romaniei drept de vot femeilor si militarilor activi. Acestia din urma fusesera "feriti" de "patime politice" in perioada interbelica, in scopul neimplicarii lor in politica. Dreptul electoral al femeilor se inscria intr-o atitudine generala in Europa dupa razboi. Senatul era desfiintat, Parlamentul devenind, in premiera, unicameral. De asemenea, era abolita si "prima electorala", care dupa 1926 permitea partidului care castiga 40% sa detina majoritatea in Parlament. In 1946, locurile in Adunarea deputatilor urmau sa fie distribuite proportional cu numarul de voturi. Insa nu acestea erau inovatiile "strategice" ale noului sistem de vot. Comunistii si-au asigurat controlul urnelor prin limitarea controlului magistratilor asupra procesului electoral. Competentele acestora au fost transmise factorilor politici si administrativi locali. In cei doi ani ulteriori "loviturii de Palat" de la 23 august 1944, comunistii avusesera grija sa-si plaseze oameni proprii in posturi de varf ale administratiei locale, atu bine exploatat.

FARA FEMEI! National-taranistii n-au fost incantati de prezenta femeilor la vot. Prin tablete in ziarul de partid Dreptatea, satirizau interesul comunistilor pentru emanciparea femeilor. Ei puneau in antiteza imaginea femeii in timpul lui Alecsandri si Ana Pauker astfel: "Purtand cofita cu apa rece / Pe ai sai umeri albi-rotunjori, / Juna Rodica voioasa trece / Pe langa junii semanatori", il citau ei pe Vasile Alecsandri. Si o utilizau pe Ana Pauker: "Tova. Duguria Adela, plina de darzenie si de elanul tineretii, a aratat dorinta femeilor de la sat de a cunoaste noile probleme care i se adreseaza, noul suflu care cuprinde omenirea" (corespondenta de la o intrunire cu femeile a Anei Pauker).