Dupa mai bine de jumatate de an de propaganda in favoarea unei reforme agrare radicale, comunistii au legiferat in martie 1945 improprietarirea taranilor saraci. Prezentata ca un mare "act democratic" al comunistilor, aceasta marca primul pas insemnat al PCR in consolidarea reala a pozitiei in randul electoratului romanesc.

O lege inselatoare

Propaganda privind reforma agrara a prezentat una din principalele arme ale comunistilor in destabilizarea guvernului Radescu. Dupa publicarea programului de guvernare al FND, la 29 ianuarie 1945, comunistii, prin "Frontul Plugarilor", i-au incurajat pe tarani sa ocupe abuziv loturile mai mari de 50 ha. Oficial, liderii frontului sustineau insa ca guvernul Radescu arunca tara in haos prin incapacitatea de a asigura ordinea.

GUVERNUL GROZA. La 6 martie 1945, generalul Nicolae Radescu, parasit de toti potentialii "aparatori ai democratiei", a abandonat conducerea guvernului, adapostindu-se la Ambasada Marii Britanii. A doua zi, noul Consiliu de Ministri s-a intalnit in prima sedinta de lucru, stabilind ca prim obiectiv legiferarea reformei agrare. Deja schita acesteia fusese prezentata public in programul de guvernare din ianuarie. Erau vizati de expropriere in primul rand cei considerati "criminali de razboi" si posesorii unor domenii mai mari de 50 ha. Petru Groza sustinea ca legea era "in stransa legatura cu linistea la sate, cu reintoarcerea la normal in materie de productie agricola". Colegul sau din "Frontul Plugarilor", ministrul Agriculturii Romulus Zarnoi, l-a completat, afirmand ca "satele noastre sunt in fierbere, fierbere pentru dreptul la pamant, care fierbere in unele locuri a dus la confiscarea pamantului, a mosiilor si a impartirii lor catre plugari".

LEGIUITORI "DEMOCRATICI". Proiectul de lege a fost finalizat in scurt timp, fiind desemnat sa se ocupe de redactare un grup de "ingineri agronomi democrati". In realitate, liniile legii erau trasate de la Moscova. Dupa 1945, in partea administrata de URSS din Germania (viitoare RDG) a fost adoptata o lege aproape identica, inclusiv in formulari. Singura diferenta a fost ca in Germania de Est limita de expropriere a fost fixata la 100 ha.

La 12 martie 1945, proiectul a fost depus la Presedintia Consiliului de Ministri, responsabil fiind Romulus Zarnoi. Au fost facute unele mici modificari, dezbaterile avand loc la 13, 19 si 20 martie. Singurul care a depus amendamente de fond a fost Gheorghe Tatarescu, "dezertorul" liberal mentinandu-si unele principii. Comunistii s-au preocupat si de aspectele constitutionale ale legii, pentru a nu calca in picioare in nici un fel "democratia". Natura exproprierii legiferata in martie 1945 incalca Constitutia din 1923, insa ministrul Justitiei, Lucretiu Patrascanu, a propus modificarea legii fundamentale. Nu era pentru prima data cand se recurgea la aceasta metoda, in octombrie anul precedent facandu-se si unele rectificari necesare starii de razboi.

PREVEDERI LEGALE. Inca din primele articole, guvernul comunist a expus scopul propagandistic al legii, respectiv "marirea suprafetelor arabile ale gospodariilor taranesti existente care au mai putin de 5 ha". Aceasta categorie a inclus un numar insemnat de familii. Dupa reforma din 1921, taranul roman trecuse prin mai multe crize financiare, dublate de lipsa utilajelor mecanizate, astfel ca se inglobase in mari datorii catre banci. Singura solutie fusese vanzarea pamantului.

Dintre cei care urmau sa fie expropriati, in capul listei au fost etnicii germani, considerati niste paria ai societatii in contextul razboiului antinazist. Erau urmati de cei desemnati "criminali de razboi" si "responsabili pentru dezastrul tarii". Desi aceasta categorie nu era stabilita clar de vreo lege, ulterior exproprierii pentru pedepsirea lor s-au infiintat "tribunalele poporului", care au activat pana in 1946. Erau inclusi ulterior si cei care in ultima perioada nu-si lucrasera pamantul sau care erau plecati din tara. La ultimul punct se specifica faptul ca posesorii unor terenuri mai mari de 50 ha vor fi si ei expropriati. Aceasta categorie era cea mai insemnata. Nu erau specificate foarte clar tipurile de exproprieri si cazuri particulare, astfel ca foarte curand s-a ajuns la procese in justitie si conflicte de interese.

Spre deosebire de reforma din 1921, marii proprietari au fost deposedati in 1945 si de utilajele si masinile lor agricole. Programele PCR preconizau infiintarea unor statii de masini agricole, unde taranii urmau sa inchirieze la "preturi cinstite" utilajele necesare unei agriculturi performante. Insa prin aceasta prevedere fostii proprietari de masini agricole au ajuns in situatia sa inchirieze fostele lor bunuri. Pe langa masini au fost impartite si animalele de tractiune, proportional cu intinderea lotului expropriat. Toate aceste bunuri au trecut fara despagubire in proprietatea statului, care le redistribuia taranilor improprietariti.

MASURI DE PRECAUTIE. Pentru a evita faramitarea terenurilor primite la reforma agrara, legea din martie 1945 a specificat ca loturile primite nu puteau fi vandute, date in arenda sau ipotecate. Comunistii sustineau ca taranii aveau de aceasta data alte conditii decat dupa reforma agrara din 1921, deoarece se infiintasera statiile de masini agricole. In realitate insa, masinile agricole erau putine in agricultura romaneasca inainte de razboi (reducandu-se in general la batoze). Terenurile puteau fi instrainate numai cu avizul Ministerului Agriculturii si Domeniilor.

Guvernul Groza a prezentat reforma agrara drept cea mai insemnata lege pentru tarani de cand exista statul modern roman. Insa prevederile sale extreme au faramitat si mai mult loturile cultivabile. Dar, ca si in Rusia anilor ’20, Romania trecea printr-o faza temporara de improprietarire. Guvernantii comunisti tinteau spre viitorul plan de colectivizare a agriculturii.

"PATRIOTISM"
"Actul acesta desavarseste seria marilor reforme, care au eliberat economiceste taranimea noastra si au facut-o stapana pe pamantul pe care il munceste. El se realizeaza cu jertfa unei clase care, sunt convins, va suporta cu patriotism - asa ca si in 1918 - reducerea pamantului ei pentru a putea mari si consolida patrimoniul tarii romanesti"
Gheorghe Tatarescu, 24 martie 1945

REFORMA DIN TREN

Paralel cu adoptarea legii reformei agrare, guvernul Groza a urmarit si acumularea unui alt capital de imagine: revenirea Transilvaniei de Nord-Vest la Romania. Deoarece membrii Consiliului de Ministri trebuia sa se deplaseze la Cluj, primul-ministru a propus ca legea reformei agrare sa fie discutata si pe tren la dus si la intors. In stenograma sedintei guvernului din 19 martie 1945 se fac des referiri la discutii anterioare pe marginea proiectului de lege, nespecificate intr-o alta intrunire stenografiata. Astfel ca, din dorinta de a publica cat mai repede legea in Monitorul Oficial, guvernul FND a tinut sedinte de lucru si in tren!