Comunistii au ratat arestarea maresalului

La 23 august 1944, maresalul Ion Antonescu si ministrul sau de Externe, Mihai Antonescu, au fost arestati in cursul unei audiente la rege. Actiunea a fost dusa la indeplinire de grupul de ofiteri si colaboratori din jurul Regelui Mihai, denumit si "forta paramilitara a PCdR", condus de Emil Bodnaras.

Trupele de pe hartie

Constituirea Blocului National Democrat in vara lui 1944 este un eveniment important pentru PCdR. El era acceptat ca partener cu drepturi egale de fortele politice traditionale - Partidul National Taranist (PNT) si Partidul National Liberal (PNL). Motivele acestei stari de fapt tineau de infrangerea trupelor romane si germane pe front si de apropierea Armatei Rosii de Romania. In aceasta situatie, toate gruparile politice care au facut parte din BND au avut acelasi scop - negocierea iesirii Romaniei din razboi.

COMPLOTUL. Principalul obstacol in calea iesirii Romaniei din razboi era chiar maresalul Antonescu. Acesta se considera responsabil pentru soarta Romaniei si refuza o eventuala demisie sau inceperea unor tratative cu sovieticii. Punctul sau de vedere preconiza rezistenta armata pe linia Carpatilor sau un armistitiu cu anuntarea in prealabil a comandamentului german. Ambele optiunii erau iluzorii in vara lui 1944.

In conditiile in care frontul se apropia de Romania, solutia viabila era arestarea lui Ion Antonescu si numirea unui guvern care sa se ocupe de detaliile incheierii unui armistitiu. Gruparile politice din BND nu puteau insa realiza singure acest lucru. In primul rand, membrii acestora nu aveau posibilitatea de a se apropia de Antonescu si de a-l aresta. In al doilea rand, in special partidele traditionale doreau sa legitimeze aceasta actiune prin implicarea Regelui Mihai. In fine, grupul din jurul regelui cuprindea si o serie de ofiteri superiori, care trebuiau sa asigure sustinerea militara a operatiunii.

In acest scop, inca inainte de crearea BND, liderii partidelor politice au inceput discutii cu regele pe aceasta tema. Din partea PCdR, personajul principal a fost acelasi Lucretiu Patrascanu, singurul dintre membrii partidului care avea contactele necesare pentru aceasta.

Modalitatile exacte in care Patrascanu a inceput discutiile cu grupul din jurul regelui nu sunt foarte bine cunoscute. La cativa ani de la derularea evenimentelor, anchetat de catre ofiterii de Securitate, Patrascanu a declarat ca Mihai Ralea (pe atunci membru al PNT) "i-a spus ca s-ar putea lua legatura cu Palatul" si ca atunci "cineva din conducerea partidului l-a autorizat sa ia legatura cu Palatul".

Cert este ca prima intalnire cu grupul din preajma regelui a avut loc in aprilie 1944. Locul ales a fost ferma din Pantelimon a varului lui Patrascanu, colonelul Octav Ulea, maestrul de ceremonii al Curtii Regale. Reprezentantul regelui a fost baronul Ioan Mocosny-Styrcea, cel care va ramane de altfel omul de legatura dintre Patrascanu si rege pana la 23 august.

Grupul din jurul regelui impreuna cu reprezentantii BND au stabilit necesitatea arestarii lui Ion Antonescu in cazul in care acesta refuza semnarea unui armistitiu. Regele trebuia sa il cheme pe Antonescu la el, sa il intrebe daca este dispus sa semneze un ar-mistitiu si, in eventualitatea unui raspuns negativ, sa il aresteze. Noul guvern astfel format urma sa fie condus de Iuliu Maniu si sa contina reprezentanti ai tuturor gruparilor politice din BND.

SUPRAESTIMARI. Rolul PCdR in toata aceasta actiune ar fi fost acela de a suplini lipsa de trupe a complotistilor cu muncitori din fabrici. In acest sens, generalul Constantin Sanatescu, unul din ofiterii din grupul regelui care indeplinea in acea vreme functia de maresal al Curtii Regale, nota in jurnalul sau: "De acestia din urma (de comunisti - n.n.) am mare nevoie ca sa organizez muncitorii din fabrici, pe care contez sa-mi suplineasca lipsa de trupe".

In realitate insa, numarul de oameni pe care comunistii se puteau baza era grav supraestimat. Unul dintre apropiatii lui Patrascanu, Belu Zilber, declara ca cel mai probabil acesta a utilizat statistica oficiala a partidului conform careia "capitala figura cu 12.000 de oameni" inclusi in forta paramilitara a partidului. Cifra tine de domeniul fantasticului, in conditiile in care, la acea perioada, numarul total al membrilor partidului, din inchisori si libertate, era cam de 1.000 de membri.

Partidul a facut totusi eforturi pentru a injgheba o forta paramilitara. Responsabil de aceasta actiune a fost Emil Bodnaras, care actiona in epoca sub pseudonimul "inginerul Ceuasu". Bodnaras era un fost ofiter al Armatei Romane, care dezertase in URSS in anii ’30. Acolo fusese antrenat in cadrul trupelor secrete sovietice, trimis in tara si recapturat. In 1944 se afla in libertate si, in virtutea pregatirii sale ca ofiter, a fost numit de conducerea partidului responsabil pentru pregatirea trupelor paramilitare.

ARESTAREA. Actiunea de indepartare a lui Antonescu fusese planuita pentru data de 26 august. La 20 august insa, o puternica ofensiva sovietica a spart frontul in nordul Moldovei. Doua zile mai tarziu, complotistii aveau sa afle, intamplator, ca Antonescu dorea sa plece pe front. Din aceasta cauza, actiunea a fost programata la data de 23 august. La arestarea maresalului, in timpul unei audiente la rege, nu a participat nici unul dintre liderii celor patru partide ce formau BND. Actiunea a fost dusa la capat de grupul din jurul regelui - colaboratorii sai si unii ofiteri superiori.

In data de 23 august, Lucretiu Patrascanu, Constantin Titel Petrescu si Constantin Agiu se aflau in casa fruntasului taranist Sabin Manuila. Aici, Ioan Mo- cosny-Styrcea le-a adus vestea arestarii lui Antonescu. La auzul vestii, Patrascanu a plecat direct la Palat, dupa unele surse ducand cu el proclamatia citita de Regele Mihai la radio, in seara zilei de 23 august.

Dupa citirea proclamatiei, a intrat in actiune forta paramilitara a PCdR, asa-numita Aparare Patriotica. Din fericire, trupele germane inca nu trecusera la riposta, iar populatia isi manifesta bucuria pentru mesajul regelui. Singura actiune pe care cei cativa membri ai garzilor patriotice au avut-o de indeplinit a fost transportarea lui Ion Antonescu si a ministrului de Externe al acestuia, Mihai Antonescu, de la Palatul Regal, unde erau inchisi intr-un seif, la o casa conspirativa a lui Bodnaras din Vatra Luminoasa.

Noul guvern a fost unul format din "tehnicieni", adica din ofiteri superiori de armata. El cuprindea insa, ca ministri fara portofoliu, pe cei patru reprezentanti ai partidelor ce formau BND. Solutia a fost aleasa datorita faptului ca membrii BND nu hotarasera inca structura noului guvern, iar Iuliu Maniu nu a fost prezent la palat la data de 23 august 1944. Functia de prim-ministru a fost preluata de generalul Constantin Sanatescu.

DECIZIE "Maresalul voia sa-si respecte cuvantul dat lui Hitler, continuand lupta pana la sfarsit. Confruntat cu aceasta situatie fara iesire, m-am vazut nevoit sa dau ordinul de arestare a lui Antonescu" Regele Mihai I

CONTRA RUSIEI

Ion Antonescu nu parea dispus sa incheie un armistitiu cu Uniunea Sovietica. Pentru el, aceasta era inamicul traditional cu care nu se putea discuta. In decembrie 1942 declara despre aceasta jurnalistului italian Lamberto Sorrentini: "Eu lupt intotdeauna cu Rusia, comunismul Uniunii Sovietice este un mijloc, nu sfarsitul imperialismului rus, care vrea Constantinopolul, si poate sa ajunga acolo numai traversand sau inghitind Romania (...) Eu nu fac un joc trisor, ca vecinii mei unguri, visand prabusirea germanilor si sosirea englezilor eliberatori. Drumul spre Constantinopol nu trece prin Budapesta si ei nu au motive sa se teama de Rusia. Noi avem".

CONTRA RUSIEI

Desi programul sau excludea supravietuirea monarhiei, Partidul Comunist din Romania s-a aratat dispus sa colaboreze cu aceasta pentru rasturnarea regimului de dictatura al lui Ion Antonescu. Iata ce declara despre aceasta Lucretiu Patrascanu in februarie 1950, cand era anchetat de Securitate: "La prima intalnire cu generalul Sanatescu, mi-a pus intrebarea: «Care este atitudinea PCR fata de monarh?». Fiind luat pe neasteptate, am raspuns urmatoarele: «PCR este si ramane un partid republican, dar pentru scoaterea Romaniei din axa si incheierea razboiului antisovietic, intelege sa colaboreze cu monarhia». Aceasta formula am comunicat-o imediat conducerii partidului (...), conducerea partidului fiind complet de acord cu aceasta formula". Bineinteles, colaborarea dintre monarhie si Partidul Comunist din Romania a fost de scurta durata. In 1948 Regele Mihai I a fost sfatuit de liderii partidului sa abdice. Sfatul a fost sustinut prin amenintarea regelui cu un revolver.