Congresul PMR, alianta "frateasca"

Pemeristi vegheati de Marx si de Stalin. Intre 21 si 23 februarie 1948 a avut loc la Ateneul Roman congresul ce unea cele doua partide de stanga, PSD si PCR, intr-un unic Partid Muncitoresc Roman. Capitala a fost "gatita" special pentru eveniment. Sute de invitati romani si straini au putut admira gigantice portrete cu Stalin, glorificat si de la tribuna congresului.

Conform indicatiilor lui Dej, membrii din conducerea PCR au organizat si sustinut o campanie de convingere a membrilor de rand de oportunitatea unificarii cu PSD si crearii unui partid unic.

TOTI PENTRU PARTIDUL UNIC. La 11 ianuarie 1948, prin intermediul Scinteii, secretarul general al PCR - Gheorghiu-Dej - anunta "apropiata infaptuire in tara noastra a Partidului Unic Muncitoresc" si ca "pregatirile sunt in toi". La doua saptamani dupa aparitia articolului, Ana Pauker lauda eforturile Partidului Comunist "spre crearea Partidului Unic Muncitoresc in Romania". Intru sustinerea proiectului de formare a noului partid, oficiosul PCR reproducea pozitia liderilor comunisti din tarile invecinate. In interviul acordat ziarului Scinteia (8 ianuarie 1948), secretarul general al Partidului Comunist Ungar - Mathias Rakosi - declara: "Acum toti muncitorii constienti inteleg ca Partidul Unic Muncitoresc ar insemna o intarire extraordinara a fortelor democratice. Ei inteleg de asemenea ca evolutia istorica duce la PUM". O data ce "lamurirea ideologica", ca prima faza a proiectului de unificare, se terminase, urma momentul punerii in practica a deciziilor Biroului Politic. Sosise clipa organizarii congresului de unificare!

STEAGURI SI PORTRETE. Febra pregatirilor cuprinsese rapid Capitala. Primul obiectiv a carui imagine trebuia "infrumusetata" era Gara de Nord, unde soseau delegatii la congres. Peroanele au fost "artistic pavoazate" cu ghirlande de brad, steaguri rosii si pancarte cu lozinci. Nici vitrinele magazinelor nu au "scapat". Printre palarii si postavuri, costume si pantofi, "tronau" panouri dedicate congresului. Orasul intreg fusese impanzit cu stindarde comuniste, cu chipurile "dascalilor proletariatului" - Marx, Engels, Lenin si Stalin - si stema PMR. O atentie deosebita a fost acordata hotelului ce urma sa gazduiasca invitatii, Ath...n...e Palace, dar si Ateneului Roman, locul de desfasurare a Congresului. Hotelul, "complet drapat in rosu", era "vegheat" de Marx si de Stalin. In plus, pe frontispiciul hotelului fusesera ridicate doua panouri uriase cu citate din operele lor, special alese spre a ilustra necesitatea crearii unor partide unice ale muncitorilor. Alte doua portrete gigantice ale celor doi "parinti" impodobeau si Piata Ateneului Roman.

LA RAPORT. La congres, desfasurat intre 21 si 23 februarie 1948, au sosit invitati din Romania si din strainatate. Din partea Iugoslaviei au participat Vilco Kristulovici, ministrul Marinei, si Jarco Vaselinov, membru CC al Partidului Comunist Iugoslav. Comunistii Ungariei l-au trimis pe Laszlo Rajk, ministru de Interne. Nu au lipsit reprezentantii partidelor comuniste din Italia, Franta si Olanda.

In cuvantul de deschidere, Stefan Voitec a adus "omagiul neprecupetit generalissimului Stalin, cel mai iubit fiu al poporului sovietic". A urmat la tribuna Gheorghiu-Dej, care, timp de trei ore, i-a tintuit in scaune pe cei 800 de delegati, prezentandu-le raportul politic general. In discursul rostit dupa terminarea raportului, Dej a acuzat "buruienile de felul lui Titel Petrescu si a acolitilor sai" ca se opun infiintarii partidului unic muncitoresc. Ultimul cuvant i-a apartinut lui Lothar Radaceanu, care a dat citire "Raportului asupra Statutului membrilor Partidului Muncitoresc Roman". Nici el nu a uitat sa-si exprime "recunostinta" pentru URSS, "bastion al democratiei si socialismului. Intr-adevar, il parafraza Radaceanu pe Sadoveanu, lumina marxismului vine de la Rasarit". Se declara totodata convins de trainicia unificarii celor doua partide: "Ceea ce facem astazi e bine facut si facut pentru totdeauna - o unificare organica".

In final, dupa votarea infiintarii Partidului Muncitoresc Roman, delegatilor le-a revenit sarcina de a desemna componenta principalelor organe de conducere a PMR. Dupa cum era de asteptat, ponderea comunistilor in forurile conducatoare era mult mai mare decat a social-democratilor. In Comitetul Central, din 41 de locuri, doar zece reveneau lui Radaceanu si a lor sai. La fel in Biroul Politic, unde din 13 membri, doar trei locuri au revenit fostilor social-democrati Voitec, Radaceanu, Theodor Iorda-chescu. Scenariul s-a repetat in Secretariat - dintre cei cinci membri, doar Radaceanu ii reprezenta pe social-democrati. "Imparteala" inegala a posturilor la varful PMR a demonstrat ca nu principiul egalitatii a stat la baza unificarii comunistilor cu socialistii.

Rivalitate "Epurat de elementele compromise in viata lor particulara si publica, partidul nostru (PSDI - n.n.) este astazi expresiunea vointei aproape a tuturor organizatiunilor muncitoresti si a micii burghezii din tara! In actiunea politica ce ducem cu multe jertfe suntem atacati de comunisti comunizanti ca inamicii nr. 1 ai lor si la o ultima conferinta a lor s-a hotarat lichidarea politica a noastra ca spargatori ai unitatii clasei muncitoare" Independenti "Cine nu este comunist este tratat de fascist si tradator al clasei muncitoare. Clasa muncitoare nu trebuie sa aiba loc decat o directie in sens unic: comunist. Noi (PSDI - n.n.) luptam pentru unitate, dar in independenta si in ideologie democrata a socialismului international. Lupta este extrem de grea, din cauza violentelor si teroarei exercitate de organele guvernamentale si ale partidului comunist si social-democrat comunizat" Titel Petrescu

Stahanovii din Romania

"Nasterea" Partidului Muncitoresc Roman i-a pus pe jar pe proletarii din intreaga tara. Angajamentele de depasire a planurilor de productiei s-au inmultit peste noapte. Muncitorii de la Standard Cauciuc, Carpati, ARO sau Silco se intreceau in promisiuni adresate Comitetului Central de Organizare a PMR. Cei mai multi doreau "marirea productiei" peste programe cu 30%, dar si disciplina in munca ori "micsorarea numarului de absente la lucru de la 7 la suta la 1 la suta". Fabrica de chibrituri Filaret s-a angajat chiar la sporirea productiei de la 14 milioane de cutii de chibrituri la 15,5 milioane! Clasa muncitoare din tanara Republica Populara se voia la inaltimea momentului.

Scoala de cadre

Pana in 1944, social-democratii si comunistii urmasera cai politice diferite. Dupa momentul 23 august, cele doua partide au inceput sa colaboreze. In cadrul campaniei de "lamurire ideologica" in vederea unificarii lor, Iosif Chisinevschi si Lothar Radaceanu s-au gandit la crearea unei institutii pentru pregatirea teoretica a cadrelor viitorului PMR. Initiativa lor se dovedise a fi unicat. Elevii scolii de cadre urmau a fi recrutati dintre membrii cei mai buni ai celor doua partide de stanga, iar profesorii - dintre activistii Comitetelor Centrale ale PCR si PSD. La inaugurarea scolii, la 5 ianuarie 1948, erau inscrisi peste o suta de elevi, viitori invatacei ai lui Marx, Engels, Lenin, Stalin, dupa cum a tinut sa-i asigure Radaceanu in discursul de deschidere.