Consecintele disparitiei Romaniei Mari

Prin cedarea Basarabiei, Bucovinei de Nord, Nord-Vestului Transilvaniei si Cadrilaterului, Romania a pierdut o treime din teritoriul sau. Deoarece un procent semnificativ din comunistii romani facea parte din minoritatile nationale, acestia s-au integrat imediat in organizatiile comunistilor din tarile care au destramat Romania Mare.

Destramare si deriva in partidul comunist

Comunistii romani au fost socotiti in perioada interbelica niste "scursuri ale societatii", in primul rand pentru ca militau pentru destramarea statului national. Pana in 1935, cand Stalin a schimbat strategia Cominternului prin aparitia "fronturilor populare", conducerea PCdR declara sus si tare ca Romania era un stat "imperialist", iar Basarabia, Bucovina, Transilvania si Dobrogea erau administrate ilegal de guvernul de la Bucuresti. Tocmai de aceea, PCdR nu a avut parte de un suport in randul intelectualilor romani, asa cum s-a intamplat in tarile occidentale. In acest context tipic, intelectualii din Romania au fost atrasi si au activat in cealalta dintre extreme - cea dreapta.

UN PARTID CONDUS DE STRAINI. Cel putin in anii ’20, Partidul Comunist din Romania a fost condus aproape in totalitate de minoritari. Dupa Congresul de pace de la Paris din 1920, Romaniei i-au fost recunoscute teritoriile alipite in 1918, asa ca rusii, ucrainenii sau ungurii din noile provincii aveau toate motivele sa se opuna administratiei de la Bucuresti.
Curand a aparut o miscare iredentista, la care s-au alaturat si minoritarii bulgari, nemultumiti de prezenta romaneasca in Dobrogea pe care o considerau a lor. Cand Cominternul a lansat teoria conform careia Romania detinea teritorii care erau de drept ale statelor vecine, o parte a iredentistilor s-au alaturat imediat comunistilor in speranta ca isi vor atinge scopul. Minoritarii evrei din teritoriile alipite in 1918 se simteau componenti ai etniilor rusa, ucraineana sau maghiara, si astfel s-au inscris in partidul comunist si datorita cauzei iredentiste. Abia in anii ’30, romanii au inceput sa faca parte din "elita" comunista, insa ei erau in organizatiile din inchisori: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Teohari Georgescu, Ilie Pintilie etc.

SFARSITUL ROMANIEI MARI. In vara anului 1940, in mai putin de doua luni granitele Romaniei s-au prabusit sub asistenta neputincioasa a regelui si a politicienilor. Astfel se implinea "visul" comunistilor straini din PCdR de a se alipi la "tara mama" a fiecaruia dintre ei. Dar nu intotdeauna iesirea de sub supravegherea autoritatilor romane a insemnat si sfarsitul ilegalitatii pentru ei.

LA RUSIA MAMA... Pentru comunistii basarabeni si bucovineni, ultimatumurile sovietice din 26 si 28 iunie 1940 au insemnat "implinirea" unei asteptari de 22 de ani. Chiar inainte ca trupele sovietice sa treaca la vest de Nistru, comunistii de acolo au inceput sa-si ia in serios rolul de noi "tartori" ai provinciilor cedate URSS. Armata romaneasca a fost umilita de comunisti, care au smuls tresele ofiterilor, i-au lovit cu pietre si i-au scuipat pe soldati, au sechestrat tehnica de lupta pe care romanii doreau sa o treaca peste Prut. De asemenea, populatia care se retragea a fost umilita in termeni josnici. Pe langa agresiunile fizice, aceasta a avut de suportat confiscarea bunurilor pe care ar fi vrut sa le treaca in Romania. O buna parte din comunistii care i-au umilit pe romani in timpul retragerii erau evrei.
Dupa inceperea razboiului in Est la 22 iunie 1941, in concordanta cu propaganda regimului Antonescu, evreii din Basarabia au fost considerati responsabili pentru destramarea Romaniei, chiar daca nu erau toti comunisti. In unele orase din Basarabia si Bucovina de Nord au fost organizate ghetouri, unde erau tinuti evreii. Dupa cucerirea Transnistriei in 1941 acesti evrei au fost deportati acolo, traind in conditii mizere.

COMUNISTII BASARABENI PE TEREN. Insa pana la intrarea trupelor romane in Basarabia in 1941, comunistii de acolo au contribuit la "munca de partid" alaturi de autoritatile sovietice. Propaganda de la Moscova a amplificat teoria abuzurilor administratiei romanesti in cei 22 de ani de guvernare la est de Prut. Este adevarat insa si ca in Basarabia fusesera trimisi functionari cu probleme disciplinare. Propaganda sovietica s-a concentrat pe asemenea cazuri, pe care le-a transformat in imaginea globala a "exploatarii" romanesti a Basarabiei.

Pentru mai multa credibilitate, comisarii politici se deplasau in orasele din Basarabia si Bucovina de Nord si prezentau filme de propaganda despre "guvernarea fascista" de la Bucuresti. Acestea aveau scopul de a crea o imagine neagra a Romaniei, in comparatie cu noul regim de "democratie populara" care incepuse sa fie aplicat in Basarabia si Bucovina de Nord. Dupa rebeliunea legionara (21-23 ianuarie 1941), diplomati ai Ambasadei URSS la Bucuresti s-au deplasat in cartierele evreiesti Dudesti si Vacaresti din Capitala, unde au filmat efectele rebeliunii legionare. Aceste filme au fost trimise in Basarabia, fiind prezentate propagandistic ca "viata de zi cu zi" in Romania condusa de "fascisti".

COMUNISTII DIN TRANSILVANIA. Spre deosebire de cazul Basarabiei si al Bucovinei de Nord, comunistii din Transilvania nu au avut nici un rol in actiunea Ungariei de destramare a Romaniei Mari. In 1919, la Budapesta avusese loc o revolutie comunista, urmata de experienta unui regim de tip sovietic. Ulterior acestui eveniment, comunistii au fost hartuiti permanent in Ungaria.

Dupa Dictatul de la Viena de la 30 august 1940, majoritatea activistilor PCdR s-au afiliat Partidului Comunist din Ungaria. Comunistii transilvaneni erau predominant maghiari sau evrei. In cazul evreilor, acestia faceau parte din elita maghiara, deoarece orasele transilvanene erau populate predominant de neromani. Insa pentru acesti comunisti a inceput o noua perioada de ilegalitate, dupa cea romaneasca.
Autoritatile maghiare, odata instalate in Transilvania de nord-vest, au inceput hartuirea comunistilor. Ei si-au pastrat organizarea din perioada administratiei romanesti, insa se supuneau Comitetului Central al Partidului Comunist din Ungaria. In special jandarmeria ungara i-a luat in vizor pe activistii comunisti, iar dupa inceperea razboiului in Est de catre armatele lui Horthy au inceput arestarile. Cel mai important val a avut loc in august 1941, cand celulele comuniste din Transilvania de nord-vest au fost neutralizate. Abia daca au scapat doi-trei lideri de inchisoare, iar cei arestati au primit sentinte intre 15 si 20 de ani.

"VISUL" IREDENTISTILOR BULGARI. Dupa cedarea Cadrilaterului in septembrie 1940, nici comunistii de acolo nu s-au putut bucura de iesirea din ilegalitate. Ca si Romania si Ungaria, Bulgaria a fost aliata a Germaniei in al doilea razboi mondial. Autoritatile bulgare se temeau de comunisti, deoarece stiau ca acestia erau in legaturi foarte stranse cu Cominternul, in fruntea caruia se afla Ghiorghi Dimitrov, de origine bulgar.

COMUNISTII ROMANI, IN DERIVA. Dupa pierderile teritoriale din vara anului 1940, PCdR a intrat intr-o perioada de criza acuta. Ramas fara activistii din Transilvania, Basarabia sau Cadrilater, partidul a pierdut militanti infocati, dar si o sursa importanta de fonduri. Odata inceputa campania din Est, comunistii autohtoni au pierdut complet legatura cu Cominternul. La momentul 23 august 1944, liderii de la Moscova nu mai stiau nimic de organizatia de partid din Romania.

PROPAGANDA "Transmit salutul Secretariatului din Romania si al intregii clase muncitoare (...) puternicei Armate Rosii eliberatoare a Basarabiei si Bucovinei de Nord" Petre Gheorghe iulie 1940

STARE DE SOC

Dupa ultimatumurile sovietice, comunistii din Basarabia si Bucovina de Nord s-au grabit sa scape de "burgheji" pana sa intre trupele sovietice. Marturiile celor care s-au retras din teritoriile cedate exprima actele violente ale acestora: "In dimineata zilei de joi 28 iunie 1940, clopotele bisericilor bateau in dunga, la intervale rare, ca dupa mort. Oamenii alergau. Unii ingenuncheau si se rugau. Multi erau in stare de soc. Un vuiet surd strabatea pe strazi. Grupuri de agitatori comunisti si-au inceput provocarile. Huiduiau armata, aruncau cu pietre. Un tanar comunist se suie pe turnul primariei (catre orele 10:30), da jos tricolorul si inalta steagul rosu. Armata primise ordine stricte sa nu reactioneze la provocari. Un soldat pune totusi arma la ochi si doboara un agresor" (Silvia Ciplea, fiica unui functionar roman din Cernauti).