x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Scînteia Istoria Comunismului Cu ochii spre Moscova

Cu ochii spre Moscova

de Cristina Arvatu    |    29 Iun 2005   •   00:00
Cu ochii spre Moscova

Organizatiile de partid comuniste din inchisori se aflau intr-un permanent contact cu exteriorul. Atat cu membrii PCdR din libertate, cat si cu reprezentantii Cominternului.

Inchisorile, penetrate de cominternisti

Pentru detinutii comunisti era vitala mentinerea legaturilor de comunicare cu exteriorul. Mai ales cu Cominternul, de unde primeau sarcinile de partid, dar si fondurile necesare indeplinirii acestora. Era folosita orice modalitate pentru ca spiritul comunist din inchisori sa fie pastrat si cultivat.

Organizatiile de partid comuniste din inchisori se aflau intr-un permanent contact cu exteriorul. Atat cu membrii PCdR din libertate, cat si cu reprezentantii Cominternului. Fie ca se aflau in libertate, fie ca erau in inchisoare, ei erau tot slujbasii Cominternului. Existau diverse organizatii si asociatii infiintate de Comintern, care aveau ca sarcina pastrarea legaturilor cu cei aflati in penitenciare. Erau folosite rudele celor inchisi, avocatii acestora, se mituiau gardienii sau erau inventate boli pentru ca detinutii sa fie transportati in spitale, unde se puteau intalni mai usor cu reprezentantii Moscovei.

FILIERE COMINTERNISTE. Retelele clandestine, infiintate de Comintern in intreaga lume, nu cunosteau bariere de netrecut. Nici granitele nationale, nici zidurile inchisorilor nu erau infailibile pentru comisarii cominternisti pregatiti pentru misiuni dificile de camuflaj sau de diversiune. Cominternul dictase infiintarea unor organizatii (legale sau clandestine) special pentru a asigura legatura cu detinutii (cea mai cunoscuta este Ajutorul Rosu, care a activat in clandestinitate dupa ce a fost scoasa in afara legii). Acestea aveau sarcina sa foloseasca orice mijloc pentru a pastra legaturile cu cei din inchisori. Erau folosite familiile detinutilor comunisti sau prietenii de incredere ai acestora. Pe langa pachetele cu alimente pe care acestia le duceau cunoscutilor lor inchisi erau strecurate manifeste, presa sau literatura comunista.

O alta modalitate folosita de detinuti pentru a comunica mai usor cu exteriorul era prin intermediul spitalelor. Bolnavi sau prefacuti, ei solicitau adesea sa fie dusi la controale medicale, in spitale din afara inchisorilor. Aici, supravegherea era mai putin stricta si contactele cu oamenii lor de legatura din libertate, mai lesne de realizat.

AVOCATUL-LIANT. De asemenea, erau folositi avocatii detinutilor comunisti, unii dintre ei fiind, la randul lor, influenti membri ai partidului. Dintre acestia, cei mai cunoscuti sunt Lucretiu Patrascanu si Ion Gheorghe Maurer. Aceste filiere erau folosite si de comisarii cominternisti, care transmiteau foite cu diferite indicatii transmise de forurile superioare ale partidului si ale Moscovei. La fel erau transmisi detinutilor si bani. Ei erau folositi pentru mituirea cate unui gardian, pentru obtinerea de diferite avantaje.

Comunicarea functiona si in sens invers: dinspre inchisorile romanesti spre Moscova, pe aceleasi filiere. Lupta pentru suprematia grupului de comunisti aflata in tara a continuat si in inchisori. La Moscova trebuiau sa ajunga delatiunile despre competitori. Ierarhia comunismului romanesc era hotarata de Comintern.

Detinutii comunisti cunosteau bine care era situatia comunistilor din alte inchisori. Cei de la Doftana stiau ce se intampla la Aiud, cei de la Galati stiau cand un comunist ajungea in spatele zidurilor Jilavei. Aceasta retea de comunicare era folosita si de detinutii insisi pentru a fi la curent cu ceea ce faceau comunistii in alte penitenciare. De asemenea, cunosteau sentintele date in procesele in care erau implicati comunisti, si erau informati cand vreunul dintre ei evada. La indicatia Cominternului, desigur.

Filierele de comunicare cu detinutii comunisti erau stabilite direct de Comintern. Nici o legatura nu era intamplatoare. Erau desemnati direct de la Moscova detinutii cu care se pastra un contact permanent. Tot de aici se decideau si persoanele insarcinate sa mentina aceste legaturi.

SCRISORI DIN STRAINATATE. Comunicarea intre comunistii romani din inchisori si activistii din strainatate se facea inclusiv prin intermediul scrisorilor. Acestea contineau texte de solidaritate cu unul sau altul dintre detinuti, utilizandu-se limbajul de lemn, specific textelor propagandistice bolsevice. In luna ianuarie 1938, un grup de comunisti aflati intr-un spital de pe frontul din Spania adopta o "rezolutie", in care "ridica un protest vehement fata de regimul de barbarie care domneste in aceasta tara, fata de regimul de distrugere caruia sunt supusi militantii antifascisti in inchisorile din Romania, fata de criminala detinere a popularei Ana Pauker, mama a trei copii, si a profesorului Constantinescu-Iasi, fata de regimul de mizerie impus muncitorilor". Sub forma unei astfel de scrisori, textul in cauza este transmis lui Petre Borila, care "ii saluta pentru initiativa" pe care au avut-o. Un alt exemplu: Gheorghe Gheorghiu-Dej, liderul comunistilor din inchisori, poarta o adevarata corespondenta cu un grup de artilerie al combatantilor pe frontul de lupta din Spania. Ei isi afirma si cu acest prilej crezurile comuniste: "Suntem dusmani hotarati ai... macelului pentru profitul si viata fericita a celor putini". Acest grup se autointitulase "Gheorghe Gheorghiu-Dej".

CAMINUL
"Uniunea Sovietica a devenit acum patria universala a tuturor oamenilor care au rupt-o cu lumea veche si care s-au angajat in lupta deschisa pentru victoria unei noi omeniri. URSS va fi caminul iubirii si al nazuintei catre o viata noua" - Panait Istrati, 1928

SLUJBAS PCDR
Ion Gheorghe Maurer relateaza un caz in care a fost implicat direct: "In 1940 am primit sarcina sa stau de vorba cu Dej, sa asigur legatura cu el. Dej se afla in inchisoare la Doftana si eu trebuia sa-i transmit ceva de la Bucuresti". Maurer, aflat in relatii bune cu directorul inchisorii, a reusit chiar sa il scoata pe Dej din penitenciar. "Bineinteles ca m-am folosit si de calitatea mea de avocat", rememoreaza Maurer. El a profitat de cutremurul care avusese loc, o parte a inchisorii fiind daramata. L-a dus pe Dej la Campina, unde au avut, in tihna, o discutie indelungata.

SARCINA AJUTORULUI ROSU
Ultimul congres al PCdR din perioada interbelica a stabilit "sarcinile" organizatiei Ajutorul Rosu, care vor fi in vigoare in intreg deceniul al patrulea. Rezolutia congresului afirma ca: "… trebuie dusa o lupta hotarata contra manifestarilor individualiste mic-burgheze de «eroism», contra teoriilor «initiativei individuale», s.a.m.d., intarind, sub controlul organizatiei de partid prin organizatiile Ajutorului Rosu, munca de educatie politica a inchisilor politici, ingrijirea lor cu literatura, informarea mai ingrijita a inchisilor politici asupra activitatii partidului s.a.m.d. Trebuie creata o astfel de situatie, ca inchisoarea sa devina pentru inchisii politici scoala de educatie marxist-leninista". Tot Ajutorul Rosu trebuia sa se ocupe de crearea unor alte "organizatii ajutatoare legale, fie si vremelnice, comitete de rude si prieteni ai inchisilor politici, comitete taranesti de ajutorare; trebuie reinfiintate comitetele de ajutorare in toate organizatiile legale, trebuie organizata scoaterea unei prese legale si a literaturii…". Toate acestea pentru mentinerea legaturilor cu detinutii comunisti. Acestia nu trebuia lasati in voia sortii. Educatia lor comunista trebuia sa fie continua. Iar acest lucru nu se putea face fara sprijinul tovarasilor din "Ajutorul Rosu", aflati in libertate.

VA RECOMANDAM SPRE LECTURA
Nagy Imre, "Insemnari de la Snagov. Corespondenta, rapoarte, convorbiri"
Editura Polirom, 2004

Lucrarea pe care o supunem atentiei dumneavoastra este un volum de documente pastrate in arhiva Securitatii romane, din perioada detentiei fostului prim-ministru ungar Imre Nagy la Snagov (1956-1958). Documentele, scrisorile, rapoartele, discutiile inregistrate sunt esentiale pentru deslusirea misterelor legate de faptele si personajele implicate in evenimentele din Ungaria in 1956. Personajul principal al cartii - Imre Nagy - s-a nascut in Ungaria (1896). Dupa venirea comunistilor la putere in Ungaria, Nagy a fost numit prim-ministru. Masurile reformiste pe care le-a luat, de neimaginat intr-un sistem autoritar, i-au adus in 1955 demiterea si excluderea din partid. Peste doar un an insa, el este reinvestit la cererea manifestantilor antisovietici de la Budapesta. A abolit sistemul monopartit, a retras Ungaria din Pactul de la Varsovia. Dar URSS nu putea permite iesirea din sfera sa de influenta a unui satelit, de aceea trimite trupe la Budapesta. Desi a incercat sa scape refugiindu-se, Imre Nagy a fost arestat si deportat in Romania. Aici, dupa un proces secret, a fost executat in 1958.

SAPTAMANA VIITOARE EPISODUL 62
"Lupta de clasa": o teorie in neconcordanta cu Romania interbelica. Teoria marxista sustinea ca in statele capitaliste cele mai dezvoltate lupta de clasa a proletariatului impotriva burgheziei va instaura socialismul. Desi Romania nu era nici pe departe un stat capitalist dezvoltat, PCdR-ul va prelua conducerea Romaniei. Deceniul care a precedat instaurarea regimului comunist a fost unul dominat de crize politice si economice.
×