Debarcarea lui Stefan Foris

La 4 aprilie 1944, secretarul general al PCdR, Stefan Foris, este indepartat din functie. Actul a fost organizat pe parcursul mai multor luni de liderii comunisti din inchisori, condusi de Gheorghiu-Dej.

La 4 aprilie 1944, secretarul general al Partidului Comunist din Romania, Stefan Foris, este indepartat din functia pe care o detinuse timp de patru ani. Actul a fost organizat pe parcursul multor luni de liderii comunisti din inchisori, condusi de Gheorghe Gheorghiu-Dej. Punerea in scena a fost regizata si executata de Emil Bodnaras.

"Act politic" comunist

Stefan Foris, secretarul general al PCdR in timpul celui de-al doilea razboi mondial, este indepartat din functie la 4 aprilie 1944. In intreaga sa existenta, secretarii PCdR au fost numiti si inlocuiti numai de Comintern. Membrii sau ceilalti lideri ai partidului nu aveau nici un cuvant de spus in aceasta privinta. De aceasta data, lucrurile s-au petrecut fara stirea forului comunist international. Datorita intreruperii legaturilor cu Cominternul incepand din mai 1941, comunistii din tara au pus singuri la cale planul si executia debarcarii lui Stefan Foris din fruntea partidului. Este singurul moment din istoria PCdR in ilegalitate cand comunistii romani isi regleaza conturile intre ei, fara amestecul Moscovei.

"FORTA NEDESTOINICA". Stefan Foris avea numerosi inamici in partid. Nu era un personaj popular, charismatic si nici nu avea autoritate asupra PCdR. Numai cativa apropiati ii erau alaturi. Victoria Sarbu, tovarasa lui de viata, si Remus Koffler erau personaje care fusesera avansate in ierarhia PCdR de Foris. In urma certurilor cu ilegalistii vechi si cu functii in miscare (Constantin Parvulescu, Iosif Ranghetz, Grigore si Ileana Raceanu), ii inlocuise pe acestia cu apropiatii Sarbu si Koffler, la care alaturase doi tineri - Petrea Nicolae si Constantin Carp. De la cei cu care intrase in dispute Foris avea parte de numeroase invinuiri. Dintre acestea, cea mai grava era aceea de colaborator al Serviciului Secret de Informatii. Era banuit ca fiind "turnatorul", din cauza caruia multi dintre liderii partidului au fost arestati sau executati in timpul razboiului. Arestarea membrilor Secretariatului PCdR din 1941 (Teohari Georgescu, Iosif Chisinevschi), prinderea si executarea lui Petre Gheorghe i-au fost atribuite in totalitate de tovarasii lui. Alte invinuiri erau cele de favoritism, nerespectarea "recomandarilor" sovietice facute prin postul de radio in limba romana de la Moscova si adoptarea unei pozitii docile si defensive fata de regimul Ion Antonescu si ocupantii germani. Locul lui Foris era lipsit de suportul Moscovei, care disparuse din peisaj dupa declansarea razboiului impotriva Uniunii Sovietice. Astfel, Foris a ramas la "cheremul" tovarasilor sai de partid. Emil Bodnaras l-a denumit "forta nedestoinica". El va sustine ca atmosfera din partid era total potrivnica secretarului general, care trebuia inlaturat de la conducerea PCdR.

PLANURI. Din inchisoare, Dej pune la cale planul debarcarii

O COALITIE AD-HOC. Comunistii din inchisori, al caror lider era Gheorghe Gheorghiu-Dej, au fost cei care au pus la cale schimbarea lui Foris. Prin Emil Bodnaras si Lucretiu Patrascanu, eliberati din inchisoare, respectiv din lagar, a reusit sa convinga si pe unii dintre tovarasii aflati in libertate sa se alature planului sau. Avea nevoie de ei pentru punerea lui in aplicare. Numai grupul de la Moscova (Ana Pauker, Vasile Luca) nu a avut nici o legatura cu acest eveniment, din cauza lipsei legaturilor de comunicare cu tovarasii din tara. Gheorghe Gheorghiu-Dej, Teohari Georgescu, Iosif Chisinevschi, Chivu Stoica, aflati in inchisoare, s-au aliat cu Constantin Parvulescu, Iosif Ranghetz, Ana Toma, sotii Raceanu, aflati in libertate. Miza era foarte mare pentru toti, in conditiile in care Armata Rosie se afla pe teritoriul Romaniei si era de asteptat sa ajunga in curand si in Bucuresti. Cine conducea partidul cand Romania avea sa fie "eliberata" de trupele sovietice urma sa aiba cele mai mari avantaje. Avea si pe cine sa dea vina ca PCdR nu avusese organizatii de partizani si nici vreo alta activitate notorie dintre cele recomandate "revolutionarilor de profesie".

PRELUDIU INDELUNGAT. La sfarsitul anului 1943 prind contur primele planuri privind inlocuirea lui Foris de tovarasii lui. Dezvaluirea o face Emil Bodnaras in 1952 intr-o discutie cu Constantin Parvulescu, stenografiata ca document de partid in epoca. In 1943 el avusese o intalnire cu Gheorghiu-Dej, care se afla inchis in lagarul de la Targu Jiu. Cei doi isi impartasesc suspiciunile pe care le aveau in privinta lui Foris. "Mi-am dat singur seama, povesteste Bodnaras, cat de periculoasa era situatia. Situatia politica s-a agravat, razboiul mergea din ce in ce mai evident in defavoarea lor, era clara prabusirea nemtilor, deveneau mai brutali, burghezia tot mai agitata, fascistii tot mai indarjiti si se puteau intampla tot felul de masuri neprevazute ce puteau sa duca la uciderea in masa a celor inchisi, mai cu seama cu tradatori in fruntea partidului." Tradatorii erau Foris si Koffler, in jurul carora se crease o atmosfera total potrivnica. Emil Bodnaras impreuna cu Gheorghiu-Dej sunt cei care au pus la punct planul indepartarii secretarului general. Executarea planului urma sa fie coordonata de Bodnaras, care activa in libertate, dupa eliberarea sa din inchisoarea de la Caransebes in 1942. Evenimentul era calificat de Gheorghiu-Dej, in acel moment, ca un "act politic".