Dej - conducatorul numit

In 1967, din groapa comuna, unde se cautau osemintele lui Stefan Foris ("rivalul lui Dej"), au fost scoase ramasitele altor ilegalisti, identificati ca fiind Petre Melinte si Ion Zelea Pargaru. "Dovediti" ca informatori ai Sigurantei, fusesera ucisi (in 1945 sau 1946) in acelasi fel sau asemanator cu Stefan Foris. De "reusita actiunii" raspunsese acelasi personaj - Gheorghe Pintilie. Pargaru - fost membru al Secretariatului PCdR - ii "vanduse" in 1935 pe fostii tovarasi ajunsi in varf de putere: Ana Pauker in Romania si Dimitar Ganev, ambasador al Bulgariei.

Omul e cel mai perfectionat mecanism al naturii, inzestrat, printre altele, cu potentialitatea creatiei. In general, insa, mintea oamenilor functioneaza "economic", pe baza unor scheme, prototipuri si scenarii preluate din fondul spiritual al comunitatii lor. Astfel, in loc sa gandeasca o complicata situatie istorica, oamenii recurg inconstient la schema simpla a reprezentarii ei printr-un personaj. In functie de caz, in mintea celor multi acesta intruchipeaza fie sursa tuturor relelor universului, fie a lucrurilor bune fara care viata n-ar fi posibila.

Aceasta relatie dintre gandirea individului si comunitate a fost eficient exploatata de liderii si propagandistii regimurilor totalitare. O eficienta potentata de accentuarea maniheismului gandirii primitive: un personaj pozitiv reprezentand fortele binelui si altul malefic care dirijeaza tot raul. Astfel a devenit Stalin prototipul Binelui, iar, dupa moarte, aceia care i-au luat locul l-au resemnificat in opusul sau. Si asa mai departe, in fiecare etapa a fost rescrisa istoria.

Cand s-a instaurat comunismul in Romania, in societatea imitativa, in care s-a transformat tara in raportul cu practicile sovietice, a fost copiat si acest model. Curand dupa cucerirea puterii, Partidul Comunist a fost reprezentat prin Gheorghiu-Dej. Pana la moartea sa, toata istoria partidului aparea ca dirijata de mintea si actiunile sale. Gheorghiu-Dej - "conducatorul ales in inchisori" - era prezentat ca liderul providential care din chiar acel spatiu special al izolarii coordonase actiunile de protest ale clasei muncitoare. De acolo dirijase si scoaterea din functie si pedepsirea conducatorului tradator aflat in libertate, Stefan Foris. Conducerii lui ("clarvazatoare si intelepte" pana in 1965) i se datorau mai apoi toate cele care au urmat.

Cum sa confrunti teoriile propagandistice cu faptele reale? - aceasta a fost o intrebare posibil de rostit cu voce tare doar din 1990 incoace. Timp de cativa ani, oamenii au raspuns in acelasi fel. Doar ca, de data aceasta, Gheorghiu-Dej devenise sursa si creierul Raului. Istoricii chiar - omitand deopotriva datele primare de management politic si cunostintele de specialitate privind relatiile tipice dintre Comintern si filialele sale - au recurs la primitivismul schemei propagandistice. Detinutul cu patru clase, Gheorghiu-Dej - au "reexplicat" cei mai multi dintre ei - , secondat de acolitii sai, in rivalitate cu intelectualii Foris sau Patrascanu, a reusit sa fie ales conducatorul comunistilor din inchisori, dupa care a tot facut si-a tot dres... El si nimeni altul!

Cum ideea consultarii documentelor de arhiva parea la inceputul anilor ’90 tot atat de utopica precum pe vremea lui Ceausescu, am pornit cu intrebarile despre trecut catre supravietuitorii din cercul puterii lui Dej. Am fost mai intai uluita sa constat ca fostii lideri cunosteau foarte putin istoria PCdR. Intrebarile erau periculoase de vreme ce "puritatea" acestei istorii era supusa controlului de partid, mi-a explicat Alexandru Barladeanu. Dar sedinte de partid si alegeri in ilegalitate n-au existat. Memoria hartiei de arhiva a adus clarificarile dorite. In 1967, in fata comisiei partidului, care cerceteaza moartea lui Patrascanu si Foris, Pantelimon Bodnarenko, oficializat ca Gheorghe Pintilie, declara ca, in 1940, la iesirea din Doftana, Dimitar Ganev a predat conducerea organizatiei de partid din inchisoare lui Gheorghiu-Dej. Ganev, comunist bulgar, trimis de Comintern in Romania dupa 1933, fusese arestat in iulie 1935 impreuna cu alti doi pretiosi agenti, membri ai Secretariatului PCdR ca si el - Ana Pauker si Smil Marcovici. Condamnat in procesul de la Craiova din 1936 la zece ani inchisoare, in 1940 Ganev a fost eliberat, dupa care a plecat in URSS. De ce fusese eliberat si cum a plecat? Greu de raspuns.

Prin urmare, Gheorghiu-Dej nu fusese ales in vreo intrunire a detinutilor comunisti, ci numit, conform cutumelor cominterniste, de superiorul sau ierarhic, in acel moment, Dimitar Ganev. Cum, de altfel, pe tot parcursul regimului comunist nu vor exista alegeri decat in maniera formala, "candidatii" fiind desemnati dupa regula "centralismului democratic", fara a avea de intampinat vreo opozitie.

O iesire din schema "luptei pentru putere" (ramasa draga istoricului roman pregatit in limitele propagandei lui Hrusciov) ar fi sfarsitul personajelor secundare din istoria "alegerii" lui Gheorghiu-Dej. In 1967, din groapa comuna, unde se cautau osemintele lui Stefan Foris ("rivalul lui Dej"), au fost scoase ramasitele altor ilegalisti, identificati ca fiind Petre Melinte si Ion Zelea Pargaru. "Dovediti" ca informatori ai Sigurantei, fusesera ucisi (in 1945 sau 1946) in acelasi mod sau asemanator cu Stefan Foris. De "reusita actiunii" raspunsese acelasi personaj - Gheorghe Pintilie. Pargaru - fost membru al Secretariatului PCdR - ii "vanduse" in 1935 pe fostii tovarasi ajunsi in varf de putere: Ana Pauker in Romania si Dimitar Ganev, ambasador al Bulgariei.
Realitati ce ies din schemele gandirii despre Dej, ilegalitate ori comunism.