Dupa o luna si jumatate de negocieri, Moscova si-a pus parafa pe doua acorduri economice cu Romania: navigatie - comert si schimburi - plati (februarie 1947). Astfel ca, o data cu intarirea controlului politic, sovieticii si-au asigurat intaietatea pe piata economica din Romania.

"Ajutor sovietic"

In perioada de clandestinitate a PCR, calatoriile la Moscova, desi periculoase, reprezentau o onoare si o obligatie. Erau totodata un mijloc de comunicare vital pentru supravietuirea centrelor comuniste din intreaga lume.

MOSCOVA, BURICUL LUMII COMUNISTE. Dupa ce PCR a ajuns la putere, a ramas, ca si in alte tari din Centrul si Sud-Estul Europei, sub "protectoratul" URSS. In 1947, atat Gheorghiu-Dej, cat si premierul Petru Groza vor fi chemati de Stalin pentru a prezenta raportul de activitate si situatia din tara. Oficial s-a spus insa ca delegatiile romanesti au fost la Moscova numai pentru a cere ajutorul "fratelui mai mare". Organul de presa al comunistilor - Scinteia - sub conducerea lui Miron Constantinescu, membru in CC al PCR, nu a ratat nici o ocazie de a relata populatiei cum se desfasurau plecarile delegatiilor, componenta lor, cine le intampina la sosirea la Moscova si la inapoierea in tara. Invariabil, comunicatele oficiale descriau discutiile purtate de oficialii romani cu cei sovietici ca desfasurandu-se "intr-o atmosfera de calda prietenie si colaborare". O sintagma prin care vor fi descrise pana in 1989 toate intalnirile dintre reprezentantii comunistilor.

CU MANA INTINSA. La 11 ianuarie 1947, oficiosul PCR anunta ca o delegatie condusa de ministrul Economiei Nationale, Gheorghe Gheorghiu-Dej, pleaca la Moscova pentru incheierea unui nou acord economic romano-sovietic (primul acord, din 8 mai 1945, fusese temelia infiintarii SOVROM-urilor). Din delegatia mentionata faceau parte Alexandru Alexandrini - ministrul de Finante, Tudor Ionescu - ministrul Minelor si Petrolului, Ion Gheorghe Maurer - subsecretar de stat la Ministerul Economiei Nationale, Aurel Vijoli - viceguvernator al BNR si secretarii de stat ai Ministerului Economiei Nationale - Simion Zeiger, Alexandru Barladeanu, Roman Moldovan, Cornel Monciu.

Timp de trei saptamani, Scinteia nu a dat nici o stire despre ce se petrece la Moscova, desi o buna parte a Guvernului se afla acolo. Abia la 7 februarie, intr-un interviu acordat Biroului Sovietic de Informatii, Iorgu Iordan - ambasadorul Romaniei in URSS - a dezvaluit "misterul": "Tratativele de la Moscova se desfasoara intr-o atmosfera de prietenie si intelegere reciproca, ceea ce ne indreptateste sa speram intr-un rezultat deosebit de favorabil". Iordan specifica faptul ca ajutorul oferit anterior de URSS - 30.000 de vagoane de cereale - va trebui restituit. In plus, "guvernul sovietic, manifestand o deosebita intelegere fata de nevoile poporului roman, a amanat rata de cereale de anul trecut cuvenite din partea Romaniei pentru reparatii". Ambasadorul roman preciza ca membrilor delegatiei comerciale li s-a dat deplina posibilitate de a cunoaste fabrici si uzine, "pentru ca la fata locului sa stabileasca nomenclatura acelor marfuri industriale de care are nevoie industria romaneasca si pe care ar dori sa si le procure din Uniunea Sovietica". Nimic despre negocierile economice care constituiau scopul anuntat al vizitei.

"Studiul amanuntit al problemelor" a fost principalul motiv oficial invocat pentru intarzierea neobisnuita a trimisilor romani la Moscova. Daca inapoierea delegatiei a fost anuntata de cateva ori, dar amanata, semnarea acordului economic era data ca sigura.

CLIPA CEA MARE! La 23 februarie 1947, tot poporul era anuntat cu entuziasm ca Romania si URSS au incheiat doua conventii economice - un tratat de comert si navigatie (pe principiul natiunii celei mai favorizate) si un acord de schimburi si plati. Conform prevederilor, URSS urma sa ne livreze materii prime pentru industriile metalurgica si textila, echipamente industriale, iar Romania sa "raspunda" cu produse petroliere, materiale de constructie si "alte marfuri". La intoarcerea in tara, Dej a remarcat succesul vizitei: "Ne intoarcem de la Moscova cu rezultate bune. (…) Pot sa va spun deocamdata ca valoarea marfurilor pe care Romania le va importa din URSS este de 25 de milioane de dolari, din care 15 milioane pe baza de schimb de marfuri si 10 milioane pe baza de credit rambursabil in patru ani. Esential este ca ne vin cocs, otel, fonta, carbune, precum si materii prime. In primul rand, datorita acestor importuri, industria noastra siderurgica va putea lucra cu aproximativ 75%-80% din capacitatea ei totala de productie."

CEREALE CONTRA STICLARIE

In paralel cu negocierile economice de la Moscova, altele se derulau la Washington, dupa cum informa ambasadorul roman Mihai Ralea. Tratativele se purtau cu firmele importatoare de cereale si cu o mare banca in vederea unui imprumut de mai multe zeci de milioane de dolari, necesar acoperirii costului importului. Economistii romani nu au ocolit nici Elvetia, unde se afla o delegatie condusa de subsecretarul de stat Bucur Schiopu. Dar cereale am cerut si din Orientul Apropiat - Liban, Siria, Palestina, Arabia Saudita - , promitand in schimb… sticlarie. Una dintre misiunile cu care a fost insarcinat Gaston Marin in 1947 a fost "procurarea de valuta forte", necesara platii importurilor de cereale. El rememoreaza ca pe un succes obtinerea din partea bancilor elvetiene a unor linii de credite pentru Romania, cu conditia ca Guvernul roman sa depuna gaj in aur in valoare echivalenta creditului solicitat.